Ploaie de pumni si de stele, la "Zilele Comarnicului"

 Galerie foto

Branza de burduf, cascavele, pastrama de oaie, colaci secuiesti, vata pe bat, fructe confiate, mititei, bere, comedii - cam toate ingredientele unui balci sadea au fost desfasurate pe terenul de sport al fabricii "Vulturul" din Comarnic, incepand de vineri dupa-amiaza pana aseara. Plus o scena pe care sa se urce formatiile de muzica, a carei simpla prezenta scotea manifestarea "Zilele orasului" din categoria "balciurilor" si-o introducea in cea a "festivalurilor" - dupa cum, cu pretiozitate, aprecia necajitul proprietar al unui aparat electronic de masurat puterea pumnilor.
Pe cand celelalte aparate asemanatoare aveau un succes nebun, al lui aduna un client pe sfert de ora. Nimerise intr-un loc indepartat, unde pe foarte putini comarniceni ii purtau pasii. La polul opus, undeva langa calusei si lanturi, isi traia voga masinaria mecanica de incasat pumni a pitesteanului Lucian Petrache.
Boxerul Ionut Milu
A dat Ionut Milu, elev in clasa a opta, la pumni in sacul de piele al aparatului adus din Pitesti, de-i cazusera pantalonii-n vine. Cu-o mana si-i aducea la loc, iar cu cealalta se repezea din nou la sac. Isi zvarlea bratul ca pe-un buzdugan. Trepida robotul de parca i se facuse si lui frica de pumnii tanarului comarnicean.
"Cred ca a luat vreo 5.000 de pumni, la viata lui, spunea Lucian Petrache despre masi-naria sa de masurat forta scatoalcelor. La mine, un pumn costa 50 de bani. Dincolo, unde sunt aparate electronice, datul unui pumn e 1 leu". Rabdator, pitesteanul apasa pe-un buton, deblocand acul care indica puterea loviturii, si gabjea somoioage de bancnote verzi, de-un leu, de la Ionut Milu. Care nu stia in ce buzunare sa se mai scotoceasca dupa bani. Boxa pe datorie: intai dadea pumnii, apoi platea pentru ei. Zambea cu gura pana la urechi, niciodata satul de cat plesnise sacul. "Nu ma doare mana. Am dat vreo 20 de pumni. De doua ori s-a dus acul peste cap". Dupa putina vreme, baiatul s-a-ntors iar la aparat si iar a inceput sa-l plesneasca. Un pumn, altul, si altul, si altul. 2 lei. Apoi altii…
"Oamenii mai bine beau si manca"
Daca negustoria cu pumni mergea ca pe roate, in alte privinte, comertul scartaia. Tabacarul Danci, din Bistrita Nasaud, umpluse un microbuz cu geci de piele si haine de blana, cu gandul sa le marite la Comarnic. Pe cat de mari i-au fost sperantele, pe-atat de mari dezamagirile. "Prost de tot. Nu vindem nimic. Am venit 400 de kilometri degeaba pana aici. Oamenii mai bine beau si manca, decat sa-si cumpere de-mbracat. Iarna zice ca le e frig. Dar sa nu-ti fie mila de ei!", dadea el indicatii. La ravasitul oilor, la Bran, unde mersese cu aceeasi marfa, avusese cam acelasi succes. "A trebuit sa dam o vesta de piele pentru niste branza ca sa avem ce manca". La Baia Mare, insa, situatia fusese inversa. "In trei zile, am vandut 80 de haine. Oameni cu bani. Ceream 350 de lei pe-o haina si nimeni nu comenta. Aici, daca ceri 300, iti dau 200. Batjocura!". "Zi-i ca oamenii de-aici is zgarciti, nu ca n-au bani", ii soptea nasul, un bistritean cu limba mai dezlegata, care nu dorea sa stea in prim-plan, ci-si punea vorbele in gura finului. Nasul avea chef de tot felul de tranzactii, sa nu i se raceasca mana intr-ale comertului. Ba sa cumpere un telefon mobil, ba altceva. Eventual, contra unei geci de piele. Alexandra-Maria si Alexandra-Elena, doua fetite bucalate care-si cumparasera pungi cu creveti si floricele de porumb si care se plimbau cu gratie prin multimea venita la festival, au spus, fara sa ezite, cam ce-i lipsea manifestarii: curatenia si bunul simt.
Directia 5
Spre seara, iarba terenului de sport de la Vulturul a fost calcata de microbuzele formatiei Directia 5, sosita sa concerteze pe scena care facea diferenta intre "balci" si "festival". Pe solistul Cristi Enache l-a prins asfintitul soarelui proband sonorizarea. Murmura discret in microfon si cerea sa i se mai dea "niste chitara", "putine tobe", sub privirile comarnicenilor care-i asteptau pe invitati sa‑si puna toate socotelile in ordine si sa-nceapa sa cante. Basistul Marian Ionescu, si el cu urechile facute palnie, sa auda ce-ar mai trebui adaugat in compozitie, gadila usor clapele unui keyboard. Clampanitul marfarelor care intrau in gara Comarnic ii stanjenea un pic si-i obliga sa-si ascuta si mai tare atentia. Cohorte intregi de comarniceni imbracati in tinutele de duminica se scurgeau din cartierele Podul Lung, Poiana si Vatra Sat, inundand terenul de la Vulturul. Freze tantose, fustite de seara, pantofiori cu toc, nu se puteau duce oricum la concertul principal al festivalului orasului. Abia mai pridideau politistii rutieri sa le faca poteci prin traficul aglomerat al DN1.
Ionut STANESCU