Ana M.
Bisericile de lemn din sudul Transilvaniei şi din nordul Olteniei au fost incluse, recent, pe lista celor mai ameninţate situri culturale din Europa, însă nici cele din Prahova – în număr de aproximativ 20 – nu sunt într-o situaţie prea bună. Multe dintre ele se află în stare medie sau precară de conservare, din altele au rămas doar ruine, potrivit datelor publicate dintr-o lucrare apărută anul trecut, finanţată de Ministerul Culturii prin Direcţia Judeţeană pentru Cultură Prahova (DJCP). Lucrarea ”Monumentele de arhitectură, for public şi memoriale: Judeţul Prahova” realizată de Eugen Paveleţ, consilier în cadrul DJCP, a fost editată în două volume – pentru edificii din mediul urban şi pentru cele din mediul rural. Acestea conţin fotografii ale monumentelor din judeţ înregistrate şi publicate în Monitorul Oficial sub titulatura „Lista Monumentelor Istorice”şi date privind starea actuală de conservare, codul cu care sunt înregistrate în lista amintită şi adresele acestora. Pentru monumentele foarte deteriorate au fost incluse şi fotografii realizate pe vremea când toate zidurile acestora stăteau în picioare. În Prahova, bisericile de lemn sunt poziţionate mai ales în zone de deal şi sunt în administrarea parohiilor. Pentru că au lipsit banii necesari restaurărilor, unele au suportat grave deteriorări, am aflat de la Eugen Paveleţ. De exemplu, doar ruine mai sunt din biserica veche de lemn din Cărbuneşti – monument din secolul al XVIII-lea, de categorie A şi din biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva” (construită în 1792 şi refăcută în 1847), tot de categorie A, de la Chiojdeanca (Văgăuneşti). Tot la Chiojdeanca, Biserica „Sfântul Dumitru” din 1774, din satul Nucet, se află în stare precară de conservare, iar în aceeaşi situaţie se află şi Biserica „Sfântul Nicolae” din Valea Orlei, comuna Bucov, din secolul al
XVII-lea. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” a schitului Jercălăi din Urlaţi (în foto) este printre cele mai cunoscute şi mai vechi biserici de lemn din judeţ, datând din 1731. Monumentul este încadrat în categoria A – de interes naţional – şi are o stare medie de conservare, având deteriorate pictura şi uşa bisericii, după cum ne-a mai precizat interlocutorul nostru. În stare medie de conservare se mai află Biserica de lemn din Valea Seman ( 1753 – 1765), Urlaţi, ce are arcade sculptate între pronaos şi naos şi console cu cap de cal, realizate din lemn de stejar – elemente datorită cărora monumentul este unic în această zonă, dar şi alte lăcaşuri de cult din lemn, cum ar fi Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din 1790, de la Gherghiţa, Biserica „Sfânta Treime” din Brazi, din sec. XVIII sau Biserica Sf. Gheorghe din Lapoş (1823). În schimb, au fost restaurate biserici de lemn precum: Biserica „Sf. Atanasie şi Chiril” (prima jumătate a secolului XIX) din Plopu, Biserica de lemn „Sf. Spiridon” – Berevoieşti, Vălenii de Munte, de la începutul secolului al XIX-lea, iar în stare bună de conservare se regăsesc şi edificii similare din Băneşti, Poseşti, Puchenii Mari, Starchiojd, Ştefeşti, Tomşani. Patrimoniul Prahovei este unul extrem de bogat, iar bisericile monument – fie din lemn, fie din zid – atrag, în zile de sărbătoare, sute de credincioşi din judeţ şi din alte zone ale ţării. Unele au rămas, însă, deteriorate, altele au fost salvate de la dispariţie, puse în valoare şi reintegrate în circuitul turistic naţional, aşa cum s-a întâmplat cu ansamblul fostelor mănăstiri din Vărbila şi Apostolache, pentru care s-au realizat ample lucrări de restaurare cu fonduri europene.
