S-a stricat vremea „în sfârşit”; după o lună noiembrie ideală pentru fotbal, apărând şi prima lapoviţă şi ploaie serioase! Din păcate, după atâţia ani în care fotbalul se confruntă cu aceeaşi problemă, la noi nu s-a făcut nimic: nu există un sintetic de dimensiuni normale şi nu s-a construit vreo bază sportivă de antrenament care să poată fi folosită în condiţii „vitrege”.
Nu de parte de Ploieşti, la Chiajna, de exemplu, chiar lângă stadion, sunt două terenuri de antrenament care ar face „invidios” gazonul de pe „Ilie Oană”, cu nocturnă, cu cantonament, vestiare, sală de forţă, cantină, o bază sportivă cum ar trebui să fie la orice club cu pretenţii, mai ales în Liga I. La alţi câţiva kilometri, tot în Chiajna, încă un sintetic (altul decât cel pe care se joacă), alte terenuri de antrenament, etc, etc. Şi vorbim de o comună… La noi se merge „ca ţiganul cu cortul”, cinci antrenamente având cinci locaţii diferite de desfăşurare!
Aşa că, nu prea are rost să mai vorbim de fotbal!
