Este Richie McCaw cel mai mare jucător de rugby din toate timpurile? Deşi jocul comparaţiilor este înşelător, acest jucător a marcat, prin palmaresul şi influenţa sa, istoria rugbyului şi a All Blacks, al cărui căpitan a fost până la anunţul retragerii sale, joi, a scris AFP. Pentru Steve Hansen, selecţionerul campionilor mondiali din 2015, nu există nicio îndoială: McCaw, în vârstă de 34 de ani, este „cel mai mare jucător care a jucat vreodată pentru All Blacks”. Şi asta în condiţiile unor jucător excepţionali precum Meads, Lochore, Lomu şi până la Dan Carter, deschizătorul campionilor mondiali, „al doilea”, potrivit lui Hansen. „Singurul lucru care îl plasează pe Richie înainte (de Carter) este că a jucat 148 de meciuri ca flanker (aripa de grămadă), ceea ce e nemaiauzit: este un post unde îţi pui sistematic corpul în prima linie”, a explicat el. Coechipierii săi nu au ezitat să-l supranumească „GOAT”, „Greatest of All time”. Dar cele mai frumoase complimente vin din tabăra „inamică”, cum sunt cele ale fostului internaţional australian Phil Waugh, care a dus lupte grele cu McCaw în linia a treia, în anii 2000: „Este cel mai mare jucător din toate timpurile deoarece a câştigat mai multe trofee decât oricine”, a declarat Waugh. Iar Waugh are dreptate. Statisticile sunt astronomice: 148 de selecţii, dintre care 111 căpitan, două recorduri mondiale: trei titluri de cel mai bun jucător din lume (2006, 2009 şi 2010), record pe care îl împarte cu Carter; un procentaj de victorii de 88,5% în tricoul negru. Asta cu titlu individual. Cu titlu colectiv: patru Super Rugby cu Canterbury Crusaders, iar la All Blacks zece Trei (şi ulterior patru) Naţiuni şi două Cupe mondiale (2011 şi 2015). La ambele a fost căpitanul Noii Zeelande. Şi totuşi, nimic nu părea să creioneze această carieră. McCaw povesteşte în autobiografia sa apărută în 2012 că atunci când era mic şi unchiul său îi cerea să scrie pe hârtie că scopul său este să devină ‘Un mare All Black’ („A Great All Black”), nu putea să scrie decât iniţialele, „G.A.B”. Chiar Hansen, când îl vede pentru prima oară pe tânărul jucător în vârstă de 17, spune despre el că are „patru picioare” şi nu este „în stare să prindă nici măcar o răceală”. Fostul internaţional Josh Kronfeld a exclamat, la prima selecţie a lui McCaw, în noiembrie 2001: „Am ajuns să dăm tricoul All Blacks oricui!” McCaw, un jucător care nu impresionează neapărat prin fizic (1,87 m, 107 kg) dar foarte rezistent la durere – a jucat cea mai mare parte a Cupei Mondiale din 2011 cu un şurub în picior – a ştiut să-şi facă destinul prin puterea muncii. Adeseori primul la antrenament şi ultimul la plecare, este genul obsesiv: recunoaşte, în autobiografia sa, că este şi acum urmărit de cele şase zecimi de punct pe care le-a pierdut din cauza neatenţiei la proba de matematică din liceu, ratând astfel un scor de 100% la un examen. De atunci, mărturiseşte că este obsedat de teama de a pierde din vedere cel mai mic detaliu pe teren. McCaw posedă de asemenea o „enormă capacitate de a învăţa şi de a memora”. Astfel explică el capacitatea sa de a apărea primul în grămezile spontane, prin abordarea ştiinţifică a jocului şi capacitatea de a anticipa mişcările.
