Sfânta cruce s-a arătat pe cer deasupra Ierusalimului în dimineaţa zilei de 7 mai 351, în timpul domniei împăratului Constantin, fiul Sfântului Constantin (prăznuit în 21 mai). În acea vreme, erezia arianismului conform căreia Hristos a fost un simplu om şi nu Dumnezeu era cauza multor dispute şi scindări în interiorul imperiului. În anul 350, Sfântul Chiril a devenit Patriarh al Ierusalimului şi a început lupta acerbă împotriva arianismului. În luna mai 351 a apărut deasupra Ierusalimului o cruce luminoasă, care se întindea de la Golgota până la Muntele Măslinilor, pe o distanţă de aprox. 9 km, fiind pe cât de lungă pe atât de lată, strălucind mai tare decât soarele. Istoricul Sozomen scria că această minune a dus la convertirea multor păgâni şi iudei la creştinism. Sfânta Cruce a rămas pe cer timp de 7 zile. Aceasta este şi o reamintire a celei de-a doua veniri a Mântuitorului pe pământ când „semnul Fiului se va arăta pe cer” (Matei 24:30).
