Cuviosul părinte Nicon a trăit pe vremea ighemonului Cvintilian. Tatăl lui se închina la idoli, iar mama lui era creştină. Întâmplându-se un război mare, s-a aruncat în vâltoarea luptei; iar după război s-a întors şi Nicon la casa lui. Şi, încredinţând maicii lui cele ce avea în minte, a pornit cu corabia către părţile Constantinopolului. Ajungând într-o insulă, care se numeşte Hios, s-a coborât din corabie şi s-a urcat pe unul din munţii de acolo. Rămânând pe munte timp de şapte zile, dedându-se la post, la privegheri şi la rugăciune, i s-a vestit de către un înger dumnezeiesc să coboare pe ţărmul mării, împreună cu toiagul pe care i-l încredinţase acela care i se arătase lui. Ajungând la ţărm şi găsind aici o corabie, s-a urcat în ea şi, plutind timp de două zile, a ajuns la muntele Ganos. Aici, coborând iarăşi din corabie, i-a ieşit înainte din întâmplare un episcop, îmbrăcat simplu, ca un monah, şi luându-l de mână, l-a dus în peştera în care locuia acela. După ce mai întâi l-a învăţat cele de cuviinţă, l-a botezat în numele Sfintei Treimi, împărtăşindu-l şi cu Sfintele Taine; iar după trei ani l-a hirotonit ca preot şi apoi ca episcop.
