Sfântul Dalmat a fost ostaş în zilele împăratului Teodosie cel Mare (379-395), trăind în dreapta credinţă. Apoi, lăsându-şi femeia şi copiii, pentru Dumnezeu, a luat cu sine numai pe fiul său Faust şi s-a dus la Preacuviosul Isaachie să se călugărească. Însă acest minunat Isaachie locuia în pustiu şi în linişte, din tinereţe lucrând tot felul de fapte bune; pentru
aceea şi cuvântul lui era împodobit cu podoaba vieţii sale. Preacuviosul Isaachie având a părăsi cele pământeşti, a făcut egumen al mănăstirii pe preacuviosul Dalmat, fiind atunci patriarh al Constantinopolului Sfântul Atic. Şi strălucind Dalmat acesta mai înainte în pustnicie şi rămânând fără mâncare patruzeci de zile, şi fiind în uimire alte atâtea zile, s-a arătat vrednic şi în faţa împăraţilor şi a sfatului şi a părinţilor ce s-au adunat în Efes, la al III-lea Sinod ecumenic, şi a fost făcut arhimandrit.
