Magdala – mic sat de pescari aflat pe ţărmul occidental al lacului Ghenizaret, la 5 km de oraşul Tiberiada – era patria Sfintei Maria Magdalena. Fecioară cu avere a trăit cu frică de Dumnezeu şi cu ascultarea poruncilor Lui, pâna în ziua în care a fost posedată de şapte diavoli (cf. Marcu 16, 9 ; Luca 8, 2). Cuprinsă de această boală şi negăsindu-şi nicicum odihna, ea află că Iisus Hristos ajunsese până în ţinutul ei, după ce traversase Samaria. Plină de speranţă, ea a alergat spre El şi, asistând la minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor, în număr suficient de mare pentru a hrăni peste 4.000 de oameni (Matei 15, 30-39), s-a aruncat la picioarele Mântuitorului şi I-a cerut să o conducă pe calea vieţii veşnice. Izbăvită de demoni, ea renunţă la bunurile sale şi la orice ataşament faţă de lume pentru a-L urma pe Iisus în toate periplurile sale, împreună cu Apostolii, Maica Domnului şi alte femei mironosiţe. Ea a propovăduit credinţa în Hristos în Egipt, Fenicia, Siria, Pamfilia, Ierusalim, Efes şi multe alte locuri. Sfânta a murit mai târziu, în urma unei boli şi a fost îngropată la intrarea peşterii unde au adormit cei şapte tineri din Efes. În 899, moaştele sale au fost mutate la Constantinopol.
