Acest sfânt a fost din Mira Lichiei, de neam strălucit, înaintat în vârstă. Văzând că păgânătatea se semeţeşte, şi legea idolilor se înalţă, şi are pe mulţi supuşi sub robia rătăcirii, de se închinau la cel fără de suflet, el a intrat în mijlocul lor şi i-a îndemnat să părăsească deşertăciunea şi să se întoarcă spre Dumnezeul cel cinstit de creştini ca un făcător al tuturor şi a toată suflarea şi de viaţă dătător. Guvernatorul cetăţii l-a numit pe sfânt bicisnic şi nenorocit, că însuşi de bunăvoia lui şi-a ales a ajunge la torturi, iar sfântul i-a spus că nu este mai mare fericire şi cinste decât a pătimi cineva pentru Hristos. Şi, întrebându-l de soartă, de patrie şi de nume, el pentru toate zicea că este creştin. Nevrând nici de formă să dea cinstire idolilor, cum îl sfătuia guvernatorul la toate, mărturisea şi zicea că nu poate trupul să facă alta decât ceea ce vrea sufletul, de care trupul este ocârmuit. De aceea, el a fost supus la chinuri în timpul cărora şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.
