Sfântul Isidor era egiptean de neam şi era cunoscut ca fecior de părinţi binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu, fiind totodată rudenie cu Teofil şi cu Chiril, arhiepiscopii
Alexandriei. Fiind un învăţat al vremurilor de atunci, a lăsat iubitorilor de învăţătură multe scrieri minunate şi vrednice de pomenire. Şi, lăsându-şi averea şi strălucirea neamului ca şi fericirea vieţii, a mers la muntele Pelusion şi s-a făcut monah. Acolo, nevoindu-se şi cugetând la Dumnezeu, a luminat cu dumnezeieştile lui cuvinte toată lumea, întărind pe cei ce săvârşeau fapte bune şi dojenind pe cei neascultători cu ascuţişul cuvintelor dumnezeieşti şi întorcând astfel pe mulţi la credinţă. Chiar şi împăraţi veneau să primească sfat de la el. Astfel şi-a sfârşit viaţa sa, la adânci bătrâneţi.
