Nicoleta Dumitrescu
Înainte de a-şi pune pe umăr genţile burduşite cu scrisori şi reviste, şi să le distribuie, personal, la destinatari, poştaşii din Ploieşti au protestat, ieri dimineaţă, timp de aproape o jumătate de oră, la sediul locului lor de muncă. Astfel, aproape 100 de persoane- membri ai Sindicatului Lucrătorilor Poştali din România – Filiala Muntenia, au protestat în curtea interioară a sediului Oficiului Judeţean de Poştă Prahova din Ploieşti, din Piaţa Victoriei nr. 8, acţiuni similare desfăşurându-se, la nivel naţional, în toate municipiile reşedinţă de judeţ. Conform liderului de sindicat Carmen Luca, motivele protestului organizat la Ploieşti sunt multe, în contextul în care, după şapte luni de negocieri, revendicările poştaşilor n-au fost rezolvate. “Dorim, aşa cum ni s-a promis, în mod special, majorarea cu 200 de lei, în sumă fixă, a salariilor, şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă”, ne-a declarat liderul sindical, care a ţinut să ne mai precizeze că acţiunea de ieri a fost una organizată, iar poştaşii nu vor încheia activitatea normală de lucru fără să nu-şi îndeplinească toate sarcinile de serviciu programate pentru ziua de ieri. “Nu avem spor de periculozitate sau de muncă grea, în condiţiile în care noi nu putem întrerupe lucrul nici când afară sunt minus 20 de grade C, nici dacă sunt 40 de grade C. Mai mult, din cauza faptului că geanta de poştaş, pe care zilnic o car, este foarte grea, m-am ales şi cu spondiloză cervicală! Pentru că nu mai putem căra atât, în loc să ne pună la dipoziţie maşinile companiei, suntem obligaţi să apelăm la taxiuri sau la mijloacele de transport în comun, contravaloarea călătoriei plătind-o tot noi”, ne-a declarat Rotaru Elisabeta, care ne-a mărturisit că nu-i este teamă să spună lipsurile meseriei pe care o practică de 20 de ani, deoarece, peste trei luni, va ieşi la pensie. “Goală, geanta unui poştaş cântăreşte 2,5 kg, iar plină – peste 10 kg”, ne-a spus un alt poştaş care, pentru a ne convinge cât de grea este geanta pe care zilnic o pune pe umăr, ne-a rugat să încercăm să o punem pe mână. Şi, într-adevăr, a avut dreptate, că burduşită cu reviste şi scrisori, geanta poştaşului rupe umărul, mai ales că, în ce-l priveşte, după cum l-am măsurat cu privirea, nu era tocmai solid. În condiţiile în care au o activitate grea şi sunt expuşi la fel de fel de pericole, inclusiv la intemperii, poştaşii au mai susţinut că s-ar încadra inclusiv să primească grupă specială, la fel cum se încadrează şi alte categorii de angajaţi, de exemplu cei din construcţii. Pe de altă parte, liderul de sindicat ne-a mai precizat că o altă problemă cu care se confruntă este cea a posturilor vacante, în contextul în care, în ultimii ani, s-au făcut şi reduceri de personal. În momentul de faţă, la nivelul judeţului sunt 756 de angajaţi, dintre care aproximativ 200 în Ploieşti, în condiţiile în care în anul 2012 erau 1.100. Ca urmare, s-a redus şi numărul de oficii poştale, din 62 – câte erau acum trei ani – acum fiind 45, la Ploieşti, de pildă, fiind închise patru din nouă existente iniţial. De regulă, zilnic, în Ploieşti, un poştaş parcurge pe jos o distanţă cuprinsă între 10 şi 12 kilometri, iar în mediul rural – chiar şi câte 20 de km! Este adevărat că se primeşte echipament de protecţie – o pereche de pantofi şi una de bocanci, o dată la trei ani, cămăşi – de iarnă şi de vară, câte una pe an, o geacă la doi ani – însă poştaşii se plâng de faptul că acestea sunt de proastă calitate şi sunt nevoiţi să-şi cumpere altele, tot din banii lor. Lista revendicărilor a fost transmisă directorului Oficiului Judeţean de Poştă Prahova, Lidia Şerbănoiu, care ne-a declarat ieri, că, la rândul său, va transmite la Bucureşti, la Compania Naţională de Poştă. În schimb, liderul de sindicat ne-a mai menţionat că, dacă de la Bucureşti nu se va ţine cont de aceste revendicări, nu este exclus ca, în noiembrie, când vor începe negocierile salariale, să se organizeze o grevă a poştaşilor.
