EDITORIAL PRAHOVA

Romania, studiu de caz international pentru anticoruptie

Romania a reusit, recent, sa mai bifeze o strategie cu care orice stat civilizat ar tine, mortis, sa iasa in evidenta: a devenit membru fondator al Academiei Internationale Anticoruptie. Nu este o gluma, acest lucru fiind anuntat, oficial, chiar de catre ministrul Justitiei, care a fost prezent, la sfarsitul saptamanii trecute, la Viena, la conferinta de inaugurare a acestei academii.
Pe cat de celebra se doreste a fi aceasta institutie - probabil, prima de acest gen care a existat vreodata - pe atat de surprinzatoare este prezenta Romaniei nu asa, de umplutura, ci chiar ca membru fondator. Dupa cum a anuntat tot ministrul Justitiei, tara noastra chiar vrea sa-si ia in serios acest rol, de membru fondator, Romania fiind dispusa sa aiba chiar o implicare efectiva a expertilor sai (!?!) in dezvoltarea materiilor care vor fi studiate, si chiar a programelor de formare profesionala in cadrul acestei academii.
Nu stiu daca, de bunavoie, tara noastra a dorit sa participe la punerea pietrei de temelie a acestei institutii sau s-a dorit, de catre altii, ca de fapt ea sa fie un studiu de caz, la nivel international, nu al anticoruptiei, ci chiar al coruptiei. Pentru ca, se stie, la acest capitol Romania a stat, si inca mai sta, foarte bine, presa - fie ea scrisa, audio si vorbita - ilustrand nenumarate cazuri. Prin urmare, era pacat ca din sutele, poate miile de dosare privind coruptia din Romania, sa nu se faca si un pic de... teorie in cadrul acestei academii.
Dar, despre ce s-ar putea studia? Despre cum se pot scurge banii publici doar in anumite buzunare; despre cum se pot da "tunuri" acolo unde trebuie si cand trebuie; despre cum poti sa fii "baiat destept", castigand licitatiile celor mai bine platite investitii; despre cum sa ai foloase doar dand un telefon sau cand ti se pune o vorba buna de unde trebuie; despre "banii negri" care pot fi albiti doar pentru simplul fapt ca afacerea este coordonata de cineva care are "spate" extrem de puternic; despre invarteli cu accize si taxe si lista poate continua.
Este adevarat, pe cat de multa teorie se poate face asupra modului in care se poate fura in Romania, pe atat de multa se poate face si despre activitatea anticoruptie.
Numai ca, daca in primul caz – al coruptiei – s-ar putea scoate extrem de multe volume, in ultimul – al anticoruptiei, abia daca s-ar putea tipari o singura carte. Pentru ca sunt destule cazurile in care, dupa indelungi cercetari, intr-un final, cel acuzat de furaciuni stiute de toata lumea a primit NUP, verdict care, evident, l-a spalat de toate bubele.
Lupta impotriva coruptiei a fost, cel putin o data la patru ani, in perioada campaniilor electorale, un subiect cu care formatiunile politice au agitat steagul. Numai ca, dupa ce s-au vazut cu sacii in caruta, partidele care au castigat alegerile au trecut aceasta prioritate la coada listei problemelor ce trebuie rezolvate. Ba, sub umbrela lor chiar s-a mai nascut un tip de coruptie, cea politica, vremurile de astazi scotand la iveala destule exemple. Si-atunci, n-ar fi pacat ca Romania sa nu poata fi un studiu de caz la nou-infiintata Academie Internationala Anticoruptie? Poate asa, cine stie, se vor putea afla si solutii de prindere a coruptilor !
Nicoleta DUMITRESCU

Articolul poate fi citit si in editia tiparita