DREPTUL LA OPINIE

Remaierea ciorapului Boc

La ora la care scriu, joi dimineata, aceste randuri stiu, butonand micul ecran din odaie, ca peste noapte a fulguit la munte iar in zona varfului Omu meteorologii au inregistrat, bagand termometrul in poponeata muntelui, minus 4 grade. Miroase a iarna. Privita peisagistic, iarna sta frumos pe perete, pictata de un artist indragostit de zapezi. Din perspectiva buzunarelor gaurite ale multor, tot mai multor romani, anotimpul gerurilor si crivatului turbat da frisoane chiar daca n-a venit inca. A doua stire a zilei, pe care n-am cum sa n-o leg de prima, tine de remanierea Guvernului Boc. Decizia ultima va fi luata in urma unei discutii tet-a-tet (scriu cum se aude) intre premier si presedinte. Cum ne-am invatat ca, de fapt, cele doua capatani sunt una singura, guvernul in varianta carpita e deja scris sub calvitia domnului Basescu, ministru cu ministru, Udrea cu Udrea, bob cu boaba. Subiectul a tinut de foame presei de cateva bune saptamani, in defavoarea altora, mai putin sonore dar galagioase in zona matelor care ghioraie. Nu stiu ce vom auzi dupa-amiaza. Chiar nu ma intereseaza daca va fi inlocuit Vidanescu cu Bercenescu, Seitan cu Sarlatan si toti gramada cu fata din Buzau. Un lucru e cert – remanierea e o gogorita. Remanierea e o remaiere, in prag de iarna, a ciorapului Boc. In tineretea mea, pe niste stradute din spatele Spitalului Coltea sau pe Gabroveni fiintau niste pravalioare unde cucoanele, nu neaparat cele scapatate, isi remaiau ciorapii. Ciorapii mulati pe genunchi si transparenti erau alcatuiti din fire care fugeau. Mi-a fugit un fir la ciorap, fir-ar sa fie! – se vaita cucoana si dadea fuga la atelierul de remaiat. Ciorapul parea nou dar era tot ala vechi. Domnul Boc, daramat o data de Parlament, a supravietuit in n variante, prin voia presedintelui care s-a invatat cu el si-i cade bine. E moale, calca pe el cand vrea, il poarta ca pe o soseta si la carciuma si la... carciuma. Eram tentat sa scriu si la concert sau la teatru, dar n-am voie sa uit ca singura sala de spectacole frecventata de presedinte, locul in care gandeste tot si decide tot este restaurantul. De unde si indemnul ca scoala romaneasca sa prepare cat mai multi ospatari. Ma rog. Sa revin insa la subiectul remanierii-remaierii. Aceasta miscare de fatada, de ochii lumii, nu rezolva nimic. Structura de termite a banului public lucreaza si va lucra in continuare cu aceeasi rapacitate. Se va pune de un nou imprumut la FMI nu pentru a salva Romania, ci pentru umplerea acelorasi buzunare fara fund ale clientelei de partid. Se fura in draci, se fura continuu, se fura cu nerusinare. Pentru a darama aceasta constructie diabolica nu e nevoie sa se faca remaierea sosetei Boc. E nevoie de ceva mult mai profund. E nevoie de pompat alt sange in anemiatul organism al tarii care merge spre decesul financiar si moral. Tara nu mai are economie, somajul se intinde ametitor, criteriul valorii a fost abolit, banditismul domina si stapaneste. Ies in strada nu stiu ce sindicate si cer ca ministrul cutare sa fie demis sau sa-si dea demisia. Te apuca si rasul si plansul. Atat timp cat Traian Basescu va decide tot in aceasta tara, atata vreme cat acest personaj pe care un ziarist il numeste bland "duplicitar" (cata eleganta!) va ramane la Cotroceni, orice incercare de carpit ciorapul nenorocirii ramane inutila si chiar ridicola. Au forta politicienii, au curajul raspunderii fata de acest neam oropsit? Daca da, atunci sa faca singurul gest necesar, sa-l dea jos pe cel care a facut pulbere Romania. E, fireste, pana nu-mi va fi confiscata, doar opinia mea de alegator.
Lucian AVRAMESCU

Articolul poate fi citit si in editia tiparita