Angajat la patron cu munca pentru stat

 Galerie foto

Asistam cu totii, de ceva vreme, la nebunia care a cuprins o anumita categorie profesionala a tarii trecuta de actuala putere sub blestemul drepturilor de autor. Este vorba despre tot felul de creatori – mai mari sau mai mici, mai valorosi sau mai modesti, mai priceputi sau mai stangaci – cu aplecare in diverse domenii, care, ca sa nu dea in cap cuiva, sa nu fure sau sa nu faca alte nazbatii pentru a obtine un ban, lucreaza, pur si simplu, pe ici, pe colo – bineinteles, platind statului impozitul stabilit in cota unica. Statul, insa, condus de o retea incapabila sa-l tina cu fruntea sus, nu este in stare sa le aprecieze, cu fair play, stradaniile si, fricos nevoie mare ca este furat de acesti liber-profesionisti, ii supraimpoziteaza. Mai corect spus, ii jecmaneste pur si simplu, iar pe de-asupra, ii si umileste impunandu-le sa plateasca, acele sume pe care le pretinde, in conditii de haos total. Se alearga de la un ghiseu la altul, se consuma nervi si se pierd ore intregi ca sa dai statului bani! Este o nebunie totala, o ineptie, sa stai la coada – cum se spune, ca sa platesti statului bani pe care si-asa ii pretinde peste nivelul de intelegete a acestor creatori care, in ochii statului, sunt simpli supusi. Altfel spus, supusul cu munca si necazul, statul cu impunerea si desaga.
Asa ceva nu se intampla in tarile civilizate, in acele state pe care le privim, in toate ocaziile, ca modele de civilizatie, de respect fata de cetatean si grija fata de om. Am facut parte dintr-o delegatie a Consiliului Judetean in Germania – pe teme privind problematica administratiilor locale - si acolo, la nemti, am vazut cum contribuabilul este invitat la ghiseu inca de la intrare, de la usa, n-are timp nici macar sa spuna buna ziua pe limba lor. Situatie care, la noi, probabil, se va petrece peste multe decenii, cand statul – in primul rand – isi va schimba mentalitatea, si nu cetateanul, care stie foarte bine ce datorii are la acest mare stapan anchilozat.
Am numit statul nostru ca fiind un stapan anchilozat pentru ca am si un alt argument care m-a determinat sa-i spun astfel. Este vorba despre faptul ca marea armata a contabililor din sistemul economic romanesc – si, mai ales, sefii contabili – sunt, cei mai multi, angajati la firme private – deci la patron, dar preocuparea lor de capatai este sa aiba grija ca statul sa nu fie inselat, furat. Catu-i ziulica (de munca) de mare, ei nu fac altceva decat sa vegheze la asigurarea fondurilor pentru ca sa se poata plati darile impuse de stat, la timp si la valorile pe care acesta le-a impus. Pentru ca daca n-ar fi aceste numeroase si "intortocheate" biruri, firmele, patronii, toti producatorii de valori materiale sau spirituale ar avea o viata mult mai usoara, ar progresa mai mult si ar contribui, nemijlocit, si la cresterea prosperitatii statului. Spun aceasta deoarece iata, ne stau la indemana date statistice ce nu pot fi puse la indoiala. In contextul economic nefavorabil pe care-l traversam, unele rezultate financiare arata ca nu meritam sa fim tratati, de catre stat, asa cum o face in aceste zile: veniturile din impozite si taxe la bugetul consolidat au crescut, in trimestrul al doilea al acestui an, cu 394 milioane de lei fata de aceeasi perioada din anul trecut. Si aceasta, cum spuneam, in conditiile in care nicio umbra de respect nu a domolit "canicula" inversunarii cu care statul tot baga mana in buzunarul celor care, totusi, mai fac cate ceva si, in acelasi timp, dau dovada de respect fata de marele patron – statul.
Se-ntampla astfel pentru ca, pana la urma, nu doar contabilii – contabilii sefi sunt angajati la patron si presteaza munca de palmasi la stat, ci si toti ceilalti creatori de valori – oricare ar fi ele – am devenit prestatori ai statului, desi ne-am saturat doar de calitatea de contribuabil!

Leon CHIRILA

Articolul poate fi citit si in editia tiparita