Dezertorii

 Galerie foto

Alegerile, de obicei, indiferent de natura lor – locale, parlamentare, prezidentiale sau cele interne, de partid – genereaza un fel de tsunami care arunca pe malurile fiecarei formatiuni politice un fel de gunoaie, resturi din plamada acestora. Este vorba despre cei care, in opinia celor mai multi dintre ei – daca nu chiar in totalitatea lor – "nu se mai regasesc" in politica partidelor din care fac parte, care i-au promovat si sustinut. Odata cu evenimentele despre care aminteam, o anume suparare, o nemarginita nemultumire ii cuprinde pe unii dintre membrii cu o anumita notorietate ai partidelor, acestia neavand alta modalitate de a se manifesta decat parasindu-le, singurul efort care-l mai fac fiind acela de a-si motiva gestul prin amintita formula stereotipa pe care am mentionat-o deja. Vreau, insa, de la inceput, sa mentionez ca, daca pentru unii s-ar gasi "circumstante atenuante" – justificate de faptul ca, in efemera lor existenta in respectivele formatiuni, conducerile acestora s-au limitat doar la a-i exploata, in sensul ca, pur si simplu, i-au muls de bani fara a le mai da vreo atentie – cei foarte multi dintre dezertori – caci altfel nu pot fi numiti – se supara ca vacarul pe sat, isi iau carpele si papusile si pleaca fara nicio urma de regret. Si pleaca, de regula, sau cu precadere, spre partidul care ajunge, vremelnic, la putere, pentru ca acolo se spera intr-o alta viata, mai buna, mai ocrotita, mai putin stresanta. Mihailescu (“spaga"), Theodorescu, Diaconescu, Sarbu – de la PSD, de exemplu – au fost chiar ministri, deci s-au bucurat de toata aprecierea posibila - cat a fost posibil - dar cand, in mod firesc, altii le-au luat locurile, s-au dat loviti in orgoliul lor ministerial sau de alta natura...conducatoare si au zbughit-o.
Este foarte adevarat, de asemenea, ca in cazul celor amintiti fuga spre alt partid a facut o halta, inca incerta, in asa-numitul grup al independentilor dar, cum acesta este marcat cu un stigmat, destul de usor de sesizat, basescian, nu-i greu de dedus care le va fi statia terminus pe traseul politic in care s-au angajat. Iar povestea este valabila pentru reprezentantii intregului grup de care am amintit, pentru ca niciun alt argument nu le poate justifica hotararea si dezinvoltura cu care militeaza pentru, vezi Doamne, inchegarea si afirmarea unui nou...partid!?!
Fugarii sau dezertorii, cum de altfel, i-am denumit generic, uita, insa, unele aspecte pe care ar fi trebuit sa le cumpaneasca mai bine inaintea gestului la care au recurs. Este vorba, in primul rand, despre faptul ca nimeni nu-i plange. Electoratul – pe care respectivii il iau ca paravan pentru a-si justifica parasirea partidului a caror aura au purtat-o pentru a obtine voturile necesare castigarii mandatelor – habar nu are de cei mai multi dintre fugari, pentru ca in actualele colegii si, anterior, in circumscriptiile prin care s-au mai harjonit, n-au transpirat in rezolvarea problemelor pe care le au oamenii locurilor respective. De asemenea, nici noile conduceri ale partidelor nu regreta ca "au pierdut" astfel de personaje pentru ca au proiecte adaptate noilor vremuri la care dezertorii au demonstrat ca nu se mai pot adapta. In acelasi timp, in furia lor oarba de a argumenta plecarea din partidele care i-au facut oameni, uita un mare pericol pe care-l pot germina, gudurandu‑se pe langa structurile patronate de actualul presedinte Traian Basescu. "Binele electoratului" pe care-l afiseaza ca fiind scopul suprem pentru care lupta poate duce, in mod perfid, la o "frumoasa dictatura", a carei flacara violet va arde cat va pohti acelasi Traian Basescu. Iar efortul de debarcare a actualului presedinte al Senatului este un exemplu care ne sustine temerea.
Mentionand toate acestea nu facem decat sa subliniem ca "nevinovata" fuga" a unor reprezentanti ai partidelor de opozitie – oricare vor fi fost acelea – catre structurile puterii in exercitiu, nu duce, in actuala conjunctura, decat la implinirea unui vis malefic de marire a unui personaj care s-a bazat, in intreaga sa viata politica, doar pe dictonul "divide et impera"!

Leon CHIRILA

Articolul poate fi citit si in editia tiparita