DREPTUL LA OPINIE

Romanii n-au timp sa se plictiseasca

Fascinati de spectacolul de sunet si lumini oferit de DNA - trupa de artisti care-si incepe numarul fix in momentul in care muritorul de rand intoarce capul spre gamela goala - romanii n-apuca sa se plictiseasca. Abia daca apuca sa moara, unii dintre ei, abia daca apuca sa-si dea obstescul sfarsit, cu ochii zgaiti in televizoarele confiscate de serialul "Fiecarui personaj – o pereche de catuse". De cateva zile executa impecabil numarul cu catuse primarul Craiovei, Antonie Solomon, artist al tranzitiei cunoscut mai intai pentru excese antisemite si antitiganesti (un pic de fascism de Jiulet), apoi pentru iutea lui trecere de la un partid de stanga la unul de dreapta (asta daca acceptam anomalia ca PD-L, membru pana ieri al Internationalei Socialiste, s-a facut brusc liberal) si, nu in ultimul rand, cunoscut pentru numerele de scena din campania electorala, unde a jucat vodevil alaturi de Traian Basescu, aspirant atunci la o noua presedintie si Mircea Dinescu, poet si "mosier". Cu toate ca-mi repugna spectacolul cu catuse, chiar cand sunt potrivite pe incheieturile unor indivizi care le merita, m-am binoclat si eu la scenetele succesive transmise de mai toate televiziunile – Solomon coborand, cu mainile impreunate, bagate una in maneca la cealalta, de parca i-ar fi fost frig si n-avea manusi, Solomon impins cu discretie in duba de recoltat borfasi a politiei, Solomon urcand pe drumul arestului de 29 de zile. In mod admirabil, primarul Baniei s-a prefacut ca n-are catuse, iar rasul lui, tradand siguranta de sine, era cel de pe scena electorala cand il imbrancea pe unul dintre palavragiii de pe micul ecran, vinovat de scapari critice la adresa carmuirii, pe malul de dinjos al Dunarii, unde sa exerseze cinci ani bulgara. Sigur, uitandu-te cu lupa la mimica, puteai citi o scama de spaima si un noian de nedumerire - adica sa mi se intample mie asta, eu care de la pasopt neicusorule, lupt si da-i si da-i, patriot si devotat lui nea Baselu, pe care, vorba aia, l-au ales si cu carca mea de voturi. Auzi, cica aveam niste amarati de 200.000 de euro in noptiera acasa, 50.000 de euro in buzunar si 100.000 de euro in sertarul biroului! Pai, asta-i motiv de arest? Ca i-am primit de la cineva? Normal ca i-am primit de la cineva ca doar nu-i fabricam eu, fereasca Sfantul, de ajungeam falsificator de bani si atunci, da, eram un borfas, dar asa, care-i chestia? Ma rog, Solomon mimeaza fara cusur, fara sa i se vada morcovul din cur, siguranta de sine. Ceva, parca din Biblie, vine pe dedesubt, un fel de "Doamne, Doamne de ce m-ai parasit?" L-a parasit Traian Basescu pe Solomon, nu rege din Vechiul Testament, ci primar al Craiovei? Este presedintele nerecunoscator dupa travaliul financiar si de avanturi sufletesti al propagandistului oltean, din campania prezidentiala? A lucrat cu EBA, rasplatita gras pentru niste poze, a laudat-o pe Elena Udrea, "stralucit intelectual", "o femeie culta", a spus despre Basescu mai mult decat a spus in viata lui despre femeia iubita si despre divinitate. Laudele unsuroase n-ajuta la nimic? Pai, atunci e nedreptate in Romania. Solomon, senin si zambitor in catuse, traieste totusi indoieli de sorginte metafizica mai ales ca pana si doamna Monica Macovei, aia de statea in spatele lui pe scena din Craiova, ii vrea excluderea din partid. Sa mai crezi in muieri, sa mai crezi in cineva pe lumea asta!
A gresit cu ceva primarul, dincolo de bacsisurile uzuale de cateva sute de mii de euro, pe care le-a uitat prin buzunare? Banii aia si intamplarile evocate de procurori sunt stiute de doi ani. De ce acum? Niste bani negri, multi, s-au miscat cica in campania electorala in folos portocaliu. De ce nu l-au arestat pentru aceasta risipa ilegala atunci? A scapat el vreo vorba necugetata, cum a scapat zice-se Ritzi, care s-a laudat ca se duce ea la Basescu, vedeti voi, iar Basescu a aflat si s-a enervat pe mucoasa? Cam prea multa familiaritate. Nu va asezati, zicea presedintele, decat pe scaunele pe care vi le arat eu. O fi ravnit Solomon la vreun scaun mai inalt, o fi pus piedica – asa circula zvonul prin targ – unei firme cu sustinere de la Bucuresti, incurcand niste afaceri de anvergura? Oricum, era nevoie de acest spectacol, cu destule elemente de noutate. Prea se aud tare ghioraiturile de mate, prea gafaie natiunea, sufocata si impovarata de biruri, somaj, saracie. Incep sa vada muribunzii ca mor. Nu se poate. Nu-i uman. Sa nu mai aud un geamat! S-a inteles? Un pic de morfina pentru natiunea cuprinsa de metastaze, ce dracu!
Lucian AVRAMESCU

Articolul poate fi citit si in editia tiparita