EDITORIAL PRAHOVA

Mancam sau ne mancam?

De o buna bucata de vreme, mancarea cea de toate zilele a devenit motiv de galceava in intreaga noastra societate. Pe seama ei, Guvernul vrea sa adune mai multi bani la buget, producatorii nu se mai satura si-si apara cu dintii afacerile, iar oamenii, populatia, in general, neavand de ales intre...felurile de mancare, consuma ce le pica mai usor si, de regula, mai ieftin, pe masura bugetului, a buzunarului. In aceasta conjunctura, intrebarea care se naste firesc este daca, intr-adevar, Guvernului a inceput sa-i pese, in vreun fel, de ce mananca romanul, din moment ce a inceput sa faca valuri pentru a impune un anumit mod de viata din punct de vedere al consumului alimentar?
In niciun caz raspunsul la o asemenea intrebare nu poate fi afirmativ pentru ca, de exemplu, nici pana acum guvernantii nu s-au omorat pentru nobila cauza a sporirii bugetului sanatatii, pentru asigurarea medicamentelor necesare tuturor bolnavilor, cu atat mai mult cu cat saracia si-a sporit – in proportie geometrica – aria de cuprindere in randurile populatiei. Iar preocuparea – deocamdata, declarata - a Guvernului fata de modul in care oamenii isi asigura hrana cotidiana este cu atat mai dubioasa cu cat exista multe alte modalitati de a evita alimentele daunatoare sanatatii, si nu doar scumpirea - caci taxa pe fast-food nu se poate explica altfel – unor produse sau preparate alimentare pe care le consumam pentru ca nu avem altceva mai la indemana. Sa ne amintim, astfel, cum mancam cu ceva vreme in urma, cind salamul luat pentru pachetul pe care-l consumam la serviciu era...salam, iar la intoarcerea de la munca faceam coada la acele magazine-restaurant denumite "Lacto-vegetarian" sau, in jargonul de-atunci, "plimba tava". Acolo, gaseam, intotdeauna, mancare calda, de toate felurile, pentru toate gusturile, pentru toate buzunarele, iar totul era foarte comod. De ce Guvernul nu incurajeaza asa ceva, de ce nu trecem la, haideti sa-i spunem, moda retro, pentru a manca sanatos, evitand astfel toate produsele pe care ni le-a adus democratia occidentala? Pe de alta parte, de ce numeroasele institutii de control al alimentelor – platite gras din fonduri publice – nu taie in carne vie cand dscopera atatea "E"-uri in tot ceea ce inseamna produs alimentar? Sunt astfel, intrutotul de condamnat, taraganarea, nesimtirea sau, de ce nu, un anume interes, manifestate fata de promovarea si desfacerea nesabuita a produselor pe care, iata, Guvernul vrea sa le suprataxeze, in speranta ca doar asa oamenii vor evita un rau pe care n-au cum sa-l sesizeze atunci cand, pur si simplu, le este foame! Are cineva curajul, de exemplu, sa inchida un restaurant
tip "Mc Donald’s"? Cu siguranta - nu, pentru ca inca nu a murit nimeni de pe urma consumului produselor alimentare preparate si oferite de acest lant de magazine. Dar, daca unele produse alimentare, denumite naturiste – din plante halucinogene, continand asa-zisele substante etnobotanice – au facut deja victime ca urmare a consumului neavizat si deja se discuta despre interzicerea comercializarii lor, vom ajunge, probabil, si la zilele cand alimentele tip fast food vor fi interzise, si nu suprataxate pentru a fi evitate de catre cei care-si simt stomacul gol!
Revenind la starea de vanzoleala pe tema alimentelor – cu care am si inceput aceste randuri – mai ramane sa vedem daca de-acum inainte, tinand cont de "eforturile" Executivului de a infiinta "taxa pe fast food", vom mai avea ce manca sau vom continua sa... ne mancam intre noi, in arhicunoscutul obicei dambovitean?
Leon CHIRILA

Articolul poate fi citit si in editia tiparita