Florin Tanasescu
După cum omul știe că vine de la cârciumă, dar nu știe încotro se-ndreaptă, tot așa se-ntâmplă și-n politică – se știe de unde a apărut mafia, dar nu și când va dispărea. Asta cu unele excepții, fiindcă, după pierderea ca măgaru-n ceață a alianțelor de tip CDR, Patrulaterul Roșu ori USL, este pe-aproape și evaporarea combinației PMP &UNPR. Pe de altă parte, după cum o vor face alegătorii cu mâna lor, în afară de PSD – căruia ghicitoarele i-au prezis viață lungă și fericită – tot așa și alte alianțe sau partidulețe, “pre limba lor” – sau a Alinei Gorghiu – vor pieri.
În acest context, politologii cu frică de Dumnezeu dau câteva sfaturi întru păstrarea unei veșnice amintiri a cine a fost formațiunea PMP&UNPR și cu ce s-a îndeletnicit ea pe pământ. Iată și îndemnurile:
Dacă nu ați strâns rândurile, păstrați măcar rânduielile. Astfel, după cum mulți nefericiți încă se adună la Ghencea Militar, pentru a-i aduce un omagiu lui Ceaușescu, tot așa, stângeți-vă de fiecare dată când pică Paștele Cailor, la Poarta Sărutului lui Iuda, să-i aduceți un omagiu lui Traian Băsescu. Deși unii zic că locul cel mai indicat e să vă adunați la Poarta Albă sau la Rahova…
Pomenirea rateurilor. După modelul emisiunilor de succes difuzate-n reluare în după-amiezele zilelor de 1 ianuarie de până-n 1989 – “Dacă doriți să revedeți”, când se dădeau momente comice cu Puiu Călinescu, Dem Rădulescu și alți artiști ai poporului – musai ca și posturile fidele acestei alianțe să mai dea, când nu e rost de vreun accident ori vreo crimă, imagini cu Traian Băsescu. Sugestie: nu titrați emisiunea “ Dacă doriți să retrăiți !”, că sparge lumea ecranul televizoarelor.
La împlinirea sorocului de un an de la dispariția din viața politică a PMP & UNPR – adică prin iarna anului viitor – e bine să dați, totuși, dovadă de bun simț și să nu vorbiți de rău dușii. Context în care nu amintiți doar relele cele mai mari, ci și binefacerile. Cum ar fi ajutorul dat lui Haysam s-o taie din țară.
”Bea, bea, nu te lăsa!” Cunoscut fiind câte grade avea ceaiul de la micul dejun de la Cotroceni, în perioada 2004– 2014, credincioșii “ încremeniți în proiect” pot vărsa o lacrimă când văd portretul lui Theodor Stolojan și, dacă în anul respectiv s-au făcut destule prune, chiar un strop de țuică, să fie pentru președinte.
Lumini și umbre. Mediul ambiental al cârciumii sau al cortului în care este făcută pomenirea trebuie să fie străbătut de jocuri de lumini, aidoma girofarelor. Iar pentru câți mai mulți decibeli, se va tocmi un taraf de lăutari, cum era pe vremuri, când la căminele culturale băgau, la cinci dimineața, refrenul “ Hai bate toba, măi Florine/ Să audă lumea mai bine !”. Că o astfel de sirenă avea în dotare și fostul președinte al UNPR, doctorul Gabriel Oprea.
Să tacă – acum și pentru totdeauna ! – sindicatele din poliție care i-au ridicat osanale aceluiași fost ministru de Afaceri Interne, câtă vreme dădeau pe site-ul propriu știri de genul “O delegație a polițiștilor s-a găsit precum sacul cu petecul cu domnul ministru Oprea , dom’ ministru rezolvând absolut toate problemele noastre. Inclusiv alea pe care nu le știam noi”.
Așteptăm cu interes alegerile din toamnă.
