Lucian Avramescu
Mi-e regele bătrân, bătrân și singur
mi-e regele bătrân, bătrân și singur
stă drept și nu-i ținut de subsuori
regatul lui s-a sfărâmat demult
din el rămase-un câmp cu lumânări
născutu-m-am când el pleca din tronu-i
la școală despre regi n-am auzit
dar în biserica din satul meu
era un sfânt mai altfel zugrăvit
tata mi-a spus că-i regele și-atunci
am înțeles că noi avut-am rege
și ce lipsea din mintea mea-ncepu
cu teamă și răbdare să se lege
azi a murit regina-i născătoare
fidelă și când regele era
doar amintirea vremii de demult
iar ea ca o țărancă asuda
cortegiul va merge în tăcere
spre-al Argeșului cimitir acum
nădăjduiesc să nu-l întoarcă iarăși
vreun președinte proțăpit în drum
e regele bătrân, bătrân și singur
stă drept și nu-i ținut de subsuori
regatul lui s-a sfărâmat demult
iar el privește suveran spre zări
și-i dus, ca țara lui de lumânări.
