Leon Chirila
Acum exact o săptămână, după ce am aflat despre marea cotitură a traseului european al Marii Britanii, am scris despre vânzoleala care a cuprins populaţia ce formează The United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, după ce s-a trezit la ceea ce va fi, de fapt, realitatea de după ieşirea din Uniunea Europeană. Aminteam astfel că, imediat ce s-au prezentat repercusiunile acestui gest, majoritatea – deci tot o majoritate aproape egală sau chiar mai mare decât cea care s-a declarat „pentru” Brexit – şi-a declarat regretul şi, totodată, opţiunea de a se face ceva pentru a nu se recurge la eliminarea din UE.
Bineînţeles, nimeni nu recunoaşte că, într-adevăr, au făcut o mare prostie, deoarece cred că una ar fi fost să iasă din UE, de pildă, România, şi cu totul altceva să se desprindă din conclavul marilor puteri economice europene o populaţie ca cea din, totuşi…imperiul britanic! Dar, dacă şi-au făcut-o cu mâna lor, acum trebuie să suporte consecinţele…
Iar consecinţele nu au întârziat să se prefigureze, din moment ce foarte mulţi englezi au început să protesteze vizavi de Brexit. Astfel, în England, Scotland, Wales, protestele se desfăşoară sub multiple forme care, pentru unii, ar însemna chiar şi recurgerea la desprinderea de regat. Sâmbătă, de pildă, în chiar inima Capitalei regatului – Londra – mii de localnici au protestat împotriva votului de a părăsi UE. Semnificativ este faptul că, ei, londonezii au votat în procent de 60% pentru rămânerea regatului în conclavul continental şi acum, când şi-au dat seama de consecinţe, digeră foarte greu gestul conaţionalilor. De asemenea, Brexit-ul a generat şi haos politic, pe lângă demonstraţiile de stradă, efectul acestuia fiind direcţionat spre Parlament, căruia i se solicită de pe acum să-şi exprime „ultimul cuvânt”, în sensul de a preveni încă un pas necugetat.
Deocamdată, din toată vânzoleala englezească mai reţinem că unii deja trec la fapte concrete; de pildă, compania aeriană EasyJet – cu sediul în Marea Britanie -iniţiază proceduri de mutare în alt stat deoarece se teme de eventualele obstrucţii la accesul în spaţiul aeronautic european. De asemenea, actualul premier – David Cameron, „tăticul” referendumului „criminal”, cum l-au numit unii – se află „pe făraş”, actualul ministru de Interne – Theresa May, fiind deja preferată pentru şefia guvernului.
Dar „joaca” de-a UE se dovedeşte a fi molipsitoare; ne amintim că, imediat după anunţarea rezultatelor referendumului din Marea Britanie, mai multe ţări, chiar de „mâna-ntâi”, dăduseră într-un fel de…bâlbâială, acceptând, cel puţin, ideea părăsirii UE. Concret, acum, aflăm că preşedintele Cehiei – Milos Zeman – cere şi el organizarea unui referendum cu privire la prezenţa Cehiei în UE şi NATO. Şi, dacă vom întoarce privirea spre aceeaşi Mare Britanie, nu-i exclus ca, după un eventual vot de retragere, să asistăm la demonstraţii similare cu cele din Regatul Unit (încă) al Marii Britanii pentru…revenirea în UE!?!
Şi, totuşi, dincolo de „joaca” de-a UE, unele aspecte trebuie reţinute; adică renunţarea la unele atitudini dictatoriale, necesitatea reformării acestei structuri continentale, egalizarea drepturilor pentru toţi membrii, indiferent de…origine, rasă, cultură, putere, vechime, mărime şi alte criterii care fac din unele state – la fel de „membre UE” – un fel de …second hand!
