Florin Tanasescu
În perioada asta, când nimeni nu știe unde să se mai ascundă de caniculă, se fac și se desfac multe șmenuri. Astfel, în vreme ce unii își răcesc gura de pomană comentând ieșirea Marii Britanii din Ceape, alții privesc spre viitorul apropiat. Iar din datele primite din teritoriu, reiese că, dincolo de facerea și desfacerea alianțelor antițară, mai există și membri cotizanți care au de gând să treacă sau chiar au îngroșat deja rândurile altui partid.
Comportamentul unui nou-venit într-o nouă formațiune politică îmbină regulile controlului judiciar cu Regulamentul Cosei Nostra.
Astfel, noul venit în partid – stagiarul – va fi luat sub protecția unui mai hârșit în rele, adică în politică şi îl va supraveghea 24 de ore din 24, ca nu carecumva să calce pe altcineva decât vrea partidul.
Noul membru de partid – numit o perioadă de timp și “legat” – trebuie să înștiințeze biroul executiv despre orice legătură cu foștii tovarăși. De exemplu, dacă soața a rămas încă la PNL, iar el a trecut cu arme și bagaje la PSD, o perioadă nedeterminată nu are voie să discute cu ea decât prin intermediul nașilor. Care pot fi, după caz, UDMR sau ALDE. Cât despre adevăratul naș al celor două formațiuni, ăsta nu s-a născut deocamdată, cu toate speranțele puse în Nicușor Dan.
Să își asume diverse riscuri. De exemplu, la alegerile parlamentare din toamnă, stagiarul trebuie să facă dovada că a votat cu noua iubire. În acest sens, el trebuie să-și fotografieze buletinul de vot cu telefonul mobil, chiar dacă ia 600 de lei amendă, și cu riscul ca votul să fie anulat. Asta e proba de foc, echivalentă cu examenul de capacitate la elevi.
Să nu iasă din cuvântul șefului de filială, iar atunci când acesta ajunge la sediul partidului, să se facă una cu podeaua. Care podea, trebuie să lucească de curățenie, șmotrul fiind asigurat de noul transferat.
Să-și schimbe domiciliul ori de câte ori interesul partidului o cere. Precum antrenorii echipelor de fotbal – care sunt cu bagajele gata făcute în cazul în care echipa scârțâie – și noul membru să fie pregătit să-și ia lumea-n cap cu 30 de zile înainte de alegeri și să aterizeze unde trebuie. Nu de alta, dar el urmează să fie trimis în misiune, în teatrul de război adică, acolo unde sondajele indică scădere drastică în sondaje. Sau unde primarul și viceprimarul – din același partid – se iau la bătaie în cârciumă.
Să țină piept presei. În lupta de clasă cu cel mai mare dușman de clasă – ziariștii – trebuie folosite metode specifice. Prima, și cea mai importantă: la conferințele de presă să li se asigure, în special cameramanilor, cât mai multe pișcoturi, sărățele, alune și multe sticle cu apă minerală sau plată.
Atenție la pupături ! La exitpollurile de la ora nouă, din cauza euforiei pe motiv că s-a depăşit speranța de procente, să nu se sărute pe gură, în direct, cu colegii de partid, acest lucru urmând să fie făcut pe ascuns, dincolo de camerele de luat vederi și la ora când ăia care i-au votat la ora 7 dimineața dorm duși.
Toate sacrificiile sunt pentru partid și, dacă mai rămâne timp, și pentru țară.
