Nicoleta Dumitrescu
Ieri, în calendar a fost consemnată cea mai lungă zi din an – 15 ore şi 32 de minute – fiind marcat şi începutul verii astronomice. După minivacanţa de Rusalii, în România, mai mult ca sigur această zi a trecut neobservată, mai ales că, asociat cu tradiţiile populare, solstiţiul de vară marchează şi… alte începuturi.
În condiţiile în care atât vremea, cât şi vremurile pe care le trăim nu mai sunt ce au fost odată, ar fi fost bine dacă unele persoane, în mod special cei care ne conduc, şi-ar fi consemnat, chiar cu roşu, în calendarul propriu, ziua de ieri, în care exista posibilitatea unui nou start. Era o posibilitate de schimbare, de reparare a lucrurilor care fie merg prost, fie au rămas încremenite din cauza mentalităţii ori a neputinţei. Iar ultimele zile au demonstrat – dacă mai era de demonstrat – că necazurile nu mai ţin cont de sărbătorile din calendar. Ba, din contră, după cum s-a văzut, parcă vremea rea are preferinţă pentru sfârşitul de săptămână ori pentru perioada când românii mai au ceva zile libere, grindina cât oul de bibilică, ploile şi apele învolburate provocând prăpăd în multe zone ale ţării.
Toate aceste necazuri, însă, nu i-au împiedicat pe unii politicieni să-şi vadă liniştiţi de perioada de relaxare programată, în condiţiile în care, abia ieri, după zile bune în care vremea rea a făcut ravagii, soldate inclusiv cu vieţi omeneşti, oficialii de la Bucureşti s-au întrunit ca să facă bilanţul dezlănţuirii naturii din ultima perioadă.
Asta este încă o dovadă a faptului că, indiferent cine vine, fie la Palatul Victoria sau la ministere, fie la Cotroceni, situaţia este cam aceeaşi. Prinşi în vâltoarea unor evenimente care sunt etichetate ca fiind drept foarte importante, sunt şterse din vedere lucrurile care, cu adevărat, sunt importante. În cazul de faţă, se uită faptul că, dincolo de toate, cei mai importanţi sunt oamenii. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că în momentul în care ocupă o funcţie, politicienii uită pentru cine vin ei la birou. Având zilnic maşina la scară, cafeluţa pe masă, prânzul asigurat, informaţiile despre ceea ce se întâmplă în ţară – doar cuvinte şi cifre înşirate pe hârtie, nu realităţi văzute cu ochii lor, e greu să înţeleagă, de fapt, cu ce se confruntă omul de rând. În aceste condiţii, e greu să înţeleagă politicienii pe cei cărora le-au luat apa casele, cărora grindina le-a culcat la pământ ce puseseră sub brazdă. Problema este că astfel de nenorociri, mai ales când natura sacrifică şi vieţi omeneşti, se întâmplă an de an, numai că reacţia oficialilor este ca în timpul iernii, când unii se miră că, vai, ninge! Da, fiecare anotimp are specificul lui, numai că schimbările climatice au făcut ca vremea să fie teribil de schimbătoare, de la an la an. Cine îi împiedică, însă, pe cei care ocupă funcţii să se adapteze vremurilor? Nimeni! Mai trist este însă faptul că nimeni nu vrea să înveţe nici din propriile greşeli, nici din ale altora. Ieri, cât a fost ziua de mare, ba chiar cea mai lungă din an, politicienii ar fi avut ocazia să consemneze, în propriile agende, că e cazul să treacă la alte începuturi. Cu siguranţă, însă, au fost ocupaţi, până peste urechi, cu treburi mult mai importante! Care? Ştiu doar ei!
