Nicoleta Dumitrescu
Recent am citit o ştire conform căreia un miliardar chinez, considerat că ar face parte dintre cei mai influenţi oameni din vânzările online, crede că produsele de lux contrafăcute în China au, de cele mai multe ori, o calitate superioară originalului pe care îl copiază.
În condiţiile în care realitatea a demonstrat faptul că „viaţa bate filmul”, cum se spune, scandalul în industria de lux a marelui popor chinez poate fi prelungit şi prin ţările europene, în România, de pildă, destui necunoscuţi fiind transformaţi, peste noapte, în lideri de succes! Asta arată nimic altceva decât faptul că, de cele mai multe ori, copiile/dublurile, indiferent din ce domeniu provin, pot avea mult mai mult succes decât originalul, originalul fiind reprezentat de regulă, de cei care au obţinut un statut după trecerea unui anumit număr de ani, traduşi în vechime în activitate şi experienţă. Iar cel mai bun exemplu este, în România, tot politica, unde te miri ce şmecheraşi – frezaţi şi gelaţi, ori domnişorici cocoţate pe pantofi cu platforme sunt consideraţi/considerate „noul val”, numai bun de luat ochii. Tristeţea este că, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori, sclipiciul şi artificialul ies în faţă considerându-se că, musai, asta se poate traduce, automat, şi într-o posibilă promovare.
S-a pus mereu problema de ce, de la revoluţie încoace, nu este domeniu în care să nu fie promovate, pe funcţii, inclusiv de decizie, nonvalorile. Practic, o dată la patru ani, după ce trec iureşul campaniei electorale şi nebunia confirmării rezultatelor alegerilor, nu a fost instituţie în care să nu se facă schimbări de oameni pe principiul pleacă ai voştri, vin ai noştri! Că erau fiul, fiica lui X, fina, cumătra, nepotul, sora, cumnata lui Z şi lista de neamuri poate continua, „plimbătorii” de hârtii erau mereu prinşi în statele de plată, şi cu ce plată!
La începutul lunii iunie, electoratul a fost chemat la urne şi a ales prin vot. Urmează însă să se vadă ce vor alege aleşii, în sensul că, de-acum încolo, cei care vor fi instalaţi, urmare a validării mandatelor lor, în funcţii publice, vor avea şi ei dreptul să-şi pună, de-a dreapta şi de-a stânga, oamenii lor. Şi-ai să vezi: cutărescu şi cutărescu – consilieri la cabinetul primarului sau al preşedintelui de consiliu judeţean, pentru că legea le dă voie. Dar, cum s-a întâmplat şi în anii precedenţi, nu este exclus să vedem prin aceste posturi şi destui aterizaţi, cam peste noapte, despre care nimeni n-a auzit nimic până acum. Cum, însă, ultimii ani au demonstrat faptul că în multe oraşe s-a bătut pasul pe loc la investiţii, şi nu numai, tocmai din cauza faptului că persoanele aflate în funcţii de conducere fie au fost prost sfătuite, fie au fost „lucrate pe la spate”, ar fi bine ca, măcar acum, în 2016, să fie altfel. Dacă nu, vor mai trece alţi patru ani în care… viaţa o să bată filmul!
