Florin Tanasescu
Citind despre trecut și văzând cum se prezintă unii dintre candidați, se ajunge la concluzia că oamenii ăștia sunt adevărați sfinți, cărora nu trebuie să le treci prin față, ci doar să-ți faci semnul crucii când le vezi moacele. În consecință, iată cum vor caracteriza cărțile bisericești viețile lor pământești, urmând ca, după validarea alegerilor, să fie canonizați pe rând, în funcție de procentele obținute.
“Acest candidat a trăit la vremea când orașul semăna cu un sătuc pricăjit, în care grupările infracționale își făceau simțită prezența zilnic, iar poliția – din An în Paște. Sfântul s-a nevoit la multe privațiuni venite din partea contemporanilor, care nu-l înțelegeau deloc că el le vrea binele, afișele lui electorale fiind scuipate sau, și mai rău, nebăgate în seamă.
Într-o bună seară, candidatul a fost prins la strâmtoare de unul dintre votanții mai duși la biserică și la școală; acesta l-a întrebat cât fac radical din patru. Sfântul– respectiv candidatul de la acea vreme – , având bateria de la telefon descărcată, nu a putut să dea search, deci nu a știut a răspunde. A dat-o, așadar, din colț în colț, nu a răspuns provocării, făcându-se nevăzut.
Paranteză: contracandidații lui – oameni răi la suflet, firește, au zis că e sărac cu duhul. Ceilalți trei susţinători ai săi, dimpotrivă; au contrazis evidențele, zicând că atât timp cât nu există un al doilea tur de scrutin, cifra asta trebuie scoasă din mintea electoratului. Ca la americani, 13.
Încercările pământești nu s-au oprit, însă, aici. Într-o zi de târg, a mers să facă o minune, cum, de altfel, fac toți candidații. Astfel, s-a dus la unul care vindea un măgar furat și i-a zis că, dacă-l votează, va primi din cer o herghelie, cum era pe vremuri, la Rușețu. A fost luat la mișto și puțin a lipsit să nu primească una după ceafă. Candidatul, cu bun simț – sau ca să-și scape pielea, părerile fiind împărțite aici – s-a urcat în Bentleyul încă nesechestrat la momentul acela și s-a tirat, făcându-se nevăzut precum Ilie, cu atelajul hipo scuipând foc. Se subînțelege, din acel moment, niciun comerciant nu a mai vândut nimic, bașca că pe cap le-au venit controalele de la ANAF, atâta blestem a căzut pe capul tejhetarilor pentru netrebnicia făcută. Blestem care a fost dezlegat abia după debarcarea Ancăi Dragu de la Finanțe.
Surghiunit astfel din iarmaroc, candidatul a ajuns într-o parcare subterană. A vrut să-și aprindă o țigară electronică, însă s-a trezit cu poliția locală pe cap, a cărei singură menire era pe vremea aceea să amendeze parbrizarii. De data asta, polițiștii – care erau de partea primarului în exercițiu- și-au depășit și atribuțiile de serviciu și pe ei înșiși, amendând făptuitorul cu 100 de lei, plătibili cu 24 de ore înainte de ziua alegerilor. Cu banii ăștia candidatul vroia să cumpere niște mici pentru a face un grătar celor trei susținători ai săi sus-amintiți, care văzând că nu se-aleg cu nimic, s-au lepădat de el cât ai zice pește !
Candidatul a mai trăit și după alegeri, mergând să propovăduiască ideile prin Republica Moldova și Cadrilater. S-a săvârșit din viață într-o peșteră, singur și neînțeles, fiindcă nu a avut norocul lui Iohannis – să aibă atâtea case, și nici pe-al lui Viorel Lis– o nevastă cu treijdani mai tânără.
Deci, făceți-vă semnul crucii !”
