Nicoleta Dumitrescu

În România, nu mai este o noutate faptul că, o dată la patru ani, partidele îşi scot la înaintare cei mai frumoşi şi mai deştepţi membri – în postura de candidaţi – iar pentru a fi votaţi lansează, care mai de care, liste întregi de promisiuni pe care, firesc, niciodată nu le îndeplinesc.
Problema este însă alta. Deşi se constată, tot o dată la patru ani, faptul că politicienii mint frumos, de fiecare dată istoria se repetă. În sensul că membrii de partid sunt cam aceiaşi, iar promisiunile aşijderea! Poate şi de aceea, în această perioadă – ştiind că politicienii nu pot rămâne indiferenţi, bătaia fiind lungă, iar mesajul direcţionat mai ales către urechile acelora care au acum locul de muncă la Palatul Victoria- şi protestele au început să înflorească. Practic, nu există protestatari, indiferent despre ce domeniu e vorba, să nu ceară salarii mai mari şi condiţii de muncă şi viaţă mai bune. Or, ce promit politicienii, o dată la patru ani, pentru a fi votaţi? Exact asta! Numai că, în decursul celor patru ani de mandat, fie că este vorba despre aleşi locali, fie despre parlamentari, puţine sunt situaţiile în care măcar un sfert dintre pomisiuni să se fi rezolvat, greaua moştenire, colegii din opoziţie, lipsa fondurilor, alte priorităţi şi lista poate continua fiind veşnicele motive invocate în aceste cazuri.
Asta nu-i împiedică, însă, fără să-şi facă „mea culpa”, ca să mai vină încă o dată în faţa electoratului şi să-l roage să-i mai dea iar votul. Prin urmare, deja, cei care vor să ajungă în Casa Poporului se pregătesc, încă o dată, la scară largă, să descopere ţara, poporul ei, necazurile amândurora. Vor avea pregătite întrebările stas – O duceţi bine? Ce pensie aveţi? Ce salariu aveţi? Aveţi căldură/lemne iarna? Câţi copii aveţi, sunt la grădiniţă, la şcoală, muncesc, sunt şomeri? – curiozităţile variind, firesc, de la persoană la persoană, de la mediul urban la cel rural, astfel încât , la momentul în care vor da mâna cu bărbaţii sau vor pupa obraz de femeie sau copii, să şi aibă pregătite, de la caz la caz, ofertele electorale trecute frumos şi colorat pe hârtie, sub formă de pliante. „E grea viaţa, aşa e, aveţi dreptate! Dar o să vină şi vremuri mai bune dacă vom câştiga noi alegerile, o să vedeţi. Dacă ne votaţi pe noi, nu o să mai fie cum a fost! Va fi mai bine! Să trăiţi, sărut-mâna”, va fi dialogul, tot stas, între candidaţii la parlamentare şi votanţi, din campania electorală. Şi va fi doar dialog, pentru că, exact ca şi la alegerile locale din acest an, candidaţii nu vor mai avea voie să ofere pomeni electorale, gen găleţi sau sacoşe cu de-ale gurii, nici măcar pilote, tricouri, şepci sau pixuri. Prin urmare, discursul va trebui să sune, cum se spune, la mare artă, astfel încât promisiunile să nu mai fie ce au fost acum patru ani!