Leon Chirilă
Paso Doble este numele unui dans de origine spaniolă al cărui specific este asemănat cu ceea ce se întâmplă în luptele cu taurii, când toreadorii se străduiesc să cucerească simpatia publicului. Precum în arenă, şi în ringul de dans, interpreţii – respectiv toreadorii sau dansatorii – oferă publicului un spectacol ce creşte în intensitate pe măsura trecerii timpului. Dar, Paso Doble – dans foarte dificil, care are la bază execuţia, exprimarea a doi paşi de dans – este diferit de un alt dans spaniol – Paso a Dos – care înseamnă dans în doi.
De ce am abordat această temă într-un articol ce se doreşte politic? Păi, numai şi numai din cauze… prezidenţiale româneşti! Pentru că actualul nostru şef de stat ne-a „ameninţat”, chiar de la începutul mandatului, că va acţiona pas cu pas pentru mai binele nostru şi chiar ne-a dat scris despre intenţiile sale. De asemenea, tot de la începuturile „marşului” său spre Cotroceni, ne-a atenţionat că pentru a-şi pune în aplicare planurile îi vor fi necesare două mandate. Şi, de asemenea, tot pentru „dansul” său prezidenţial, pe care şi-l doreşte să dureze cel puţin un deceniu, vrea ca partener, „guvernul său”. Şi era normal să fie aşa deoarece un dans, de regulă, se desfăşoară cu doi parteneri.
În ceea ce-l priveşte pe Klaus Iohannis –preşedintele ales de români nu se ştie cum – acesta a început cu… Paso Doble, pentru că vreun an i-a stat în coastă guvernul lui Victor Ponta, care avea cu totul alţi… paşi! Abia după ce „a fost nevoie să moară oameni”, Iohannis a răsuflat mai uşurat şi a trecut la „Pas a Dos”, având ca partener un guvern „străin de ţară şi de port”, anume tehnocraţii lui Dacian Cioloş. Şi, de o jumătate de an, şi Iohannis, şi guvernul lui Cioloş, deşi au avut ocazia să ne demonstreze „frumuseţea” dansurilor Paso Doble şi Paso a Dos, au trecut la… Bătuta pe loc, dansul nostru naţional!
Pornirea iohannistă „pas cu pas” s-a dovedit de extremă lentoare, mişcările făcute fiind foarte rare şi mai mult impuse de urgenţele vremii. Iniţiative personale, decizii care „să rupă gura târgului” n-au fost deloc, preşedintele alternând ba Paso Doble, ba Pas a Dos, în funcţie de „hachiţele” sale. Iar acestea par a fi mai multe decât planurile şi strategiile pe care, într-un fel, ni le-a… mormăit în campania electorală. Astfel, dl Iohannis şi consoarta sa – deci în Pas a Dos – „au militat” cu sârg mai mult peste graniţe – Miami, mai ales, sau în Afganistan – mai recent, pentru că pe-acolo românii au cele mai grele probleme! De asemenea, în Paso Doble a făcut multe vizite prin locuri de pe unde nu s-a întors cu nimic, „modelul” – şi anume acela de a nu te preocupa de ceva concret, de maximă necesitate şi utilitate – fiind urmat de…partenerul său din conducerea ţării, Dacian Cioloş. Acesta, deşi ştia bine că are la dispoziţie doar un an de guvernare, s-a apucat de strategii pe patru ani –
pentru învăţământul românesc, de autostrada Iaşi-Târgu Mureş , şi de alte „perspective luminoase”, deşi „ţara arde” în cu totul alte locuri! De pildă, colectările la buget au scăzut alarmant, societatea de asigurări „Astra” a intrat, efectiv, în faliment după doi ani de…”administrare fiscală”, iar membrii Cabinetului său „se mănâncă” între ei!?!
Aşadar, „marii” noştri demnitari – Iohannis şi Cioloş – au amestecat, fără nicio logică, în „strategia” lor de conducere şi administrare a ţării, atât neaoşul „Pas cu pas”, cât şi „modelele” importate Paso Doble sau Pas a Dos, din care a rezultat o… zeamă străvezie, inconsistentă, inodoră şi insipidă!
