Nicoleta Dumitrescu
Hotărât lucru, de la o competiţie electorală la alta, funcţia de primar a început să fie şi mai atractivă. O dovedesc inclusiv candidaturile de anul acesta, când, parcă, toţi cei care au avut parte de un birou pe uşa căruia scrie „Primar” vor să-şi păstreze statutul de ales local până la adânci bătrâneţi!
Cert este că, pentru unii, această competiţie a creat de-a dreptul dependenţă, în sensul că, în ciuda faptului că la precedentele scrutine abia de-au adunat o căciulă de voturi, şi anul acesta, unii dintre vaşnicii perdanţi ai curselor pentru cucerirea primăriilor se încăpăţânează să-şi vadă, din nou, numele pe listă, respectiv pe buletinul de vot. Iar exemple sunt cu duiumul, de departe cel mai colorat spectacol oferindu-l Capitala, atât Primăria Generală, cât şi cele de sector fiind, în această perioadă, pe post de cetăţi în faţa cărora, deja, se pregătesc destui viteji, în perspectiva luării lor cu asalt.
Iar dacă tot vorbim despre exemple în care unii dintre edili nu vor să se despartă cu niciun chip de această funcţie, două dintre ele sunt ale celebrilor Vanghelie şi Piedone care, deşi au ceva bube prin cap, din cauză c-au fost şi sunt certaţi cu legea, n-au somn noaptea, parcă, dacă ziua nu sunt la primărie. Aşa că, ambii, băieţi deştepţi şi frumoşi – după cum se tot lăuda Vanghelie că stârneşte o adevărată invidie în rândul bărbaţilor la cât de bine arată el (!?!) – nu vor să renunţe, cu nicun chip, la plăcerea de a semna…ca primarul!
Este de remarcat, însă, la Bucureşti, diferenţa între a rămâne constant – chiar până în pânzele albe – în decizia de a candida şi modalitatea de a găsi persoana nimerită pentru o astfel de funcţie. Nu de alta, dar s-a văzut, la liberali, cât de greu le-a fost acestora până s-au hotărât pe cine să scoată la înaintare. Ba Buşoi, ba Ludovic, ba Munteanu, acum Predoiu! Mirarea în ceea ce priveşte neputinţa desemnării candidatului, de la prima mână, este cu atât mai mare cu cât, după cum se ştie, noul PNL este format din vechiul PNL şi PD care, la scrutinele precedente, au avut candidaţi care mai de care mai pricepuţi! După cum se vede, însă, marea înfrăţire nu prea i-a ajutat să se mobilizeze, astfel încât să nu mai fie nevoiţi să scoată, unul câte unul, candidaţii din joben, precum cei de la circ iepurii!
Iar asta se întâmplă din cauza faptului că partidele nu învaţă niciodată din propriile greşeli, mai ales din cele pe care le fac inclusiv în anii electorali.
Astfel, şi anul acesta se merge pe principiul „La primărie, înainte!” oricum şi cu oricine, în ciuda faptului că, între două scrutine electorale, liderii politici au la îndemână patru ani de gândire. Patru ani, în care pot să analizeze dacă să meargă pe mâna aceloraşi primari, în funcţie, care şi-au câştigat funcţia prin vot, sau pe mâna altora, candidaţi noi, mai de încredere. Aviz electoratului: după data de 4 mai, când vor rămâne definitive listele de candidaţi, o să se vadă câţi vor, în ţara asta, să ajungă primari!
