Nicoleta Dumitrescu

Cum unii dintre politicieni se dau în vânt după deplasări, mai ales atunci când vine vorba despre străinătate, n-ar fi rău ca pe agenda anului în curs să mai fie trecută o nouă destinaţie – Emiratele Arabe Unite. Dincolo de fascinaţia locurilor, dar mai ales de lux, în care cei de acolo au dat dovada că niciodată nu se poate face risipă, călătoria în acest colţ de lume ar constitui, de departe, o experienţă dublă, în condiţiile în care cei care se află la conducere s-au gândit că e cazul să se înfiinţeze două ministere care, în România, ar fi de natura filmelor SF.
În primul caz, este vorba despre un minister care să gestioneze un sentiment pe care unii dintre români se chinuie o viaţă să-l atingă – fericirea! Despre ce este vorba? Premierul Emiratelor Arabe Unite a anunţat… crearea ministerului de stat pentru fericire. Fiind gândit ca parte a unei reorganizări majore a guvernării, noul minister ar urma să realizeze politici pentru “crearea de bine social şi de satisfacţie”, urmând să fie înfiinţat, totodată, şi un alt minister – cel pentru “starea de toleranţă”, care să promoveze virtutea ca valoare fundamentală (!?!)
Având în vedere nivelul de trai, dar mai ales politicile şi legislaţia – bătute în cuie – era firesc ca în Dubai să se pună problema, de către cei aflaţi la guvernare, a înfiinţării celor două noi ministere. Ar fi de văzut, însă, ce faţă, în adevăratul sens al cuvântului, ar face unii dintre miniştrii României sau dintre actualii parlamentari, în eventualitatea în care vor ajunge în Emirate fie şi pentru un simplu schimb de experienţă!
Din păcate, însă, în România, sentimentul fericirii nu doar că n-ar putea fi gestionat de la nivelul unui minister, dar, pentru mulţi, până şi atingerea unei astfel de stări implică mari sacrificii. E-adevărat că depinde de fiecare ce înţelege prin fericire. Nu de alta dar, după cum s-a văzut în ultimii ani, pentru unii fericire a fost şi atunci când au putut, indiferent prin ce mijloace, să fure de la stat sau chiar de la instituţia pe care o conduceau graţie voturilor date de electoratul fidel. Mai mult, fericirea poate fi savurată şi atunci când reuşeşti să ajungi într-o funcţie doar pentru că ai avut pile la partid ori pentru că eşti fin, nepot sau cine ştie ce rubedenie cu X sau Z din minister sau din alte instituţii publice, iar lista de posibile situaţii când poate fi atins acest sentiment este nesfârşită, diferenţa făcând-o, evident, grupul din care faci parte.
Dar, în condiţiile în care până şi termenul “să trăiţi bine” – cu care s-a câştigat un mandat prezidenţial – a rămas doar un simplu slogan de campanie, e lesne de înţeles că în România nu s-ar putea să se înfiinţeze un minister care să gestioneze fericirea. Poate al nefericirii, în condiţiile în care virtutea, adevărul şi corectitudinea nu mai sunt de mulţi ani valori fundamentale pentru ascensiune în viaţa publică!