Nicoleta Dumitrescu
După 20 de ani în care plimbatul hârtiilor s-a transformat în „sport naţional” mai ales la nivel central, başca ministere şi tot soiul de agenţii şi instituţii în care funcţionarii sunt bugetari, Guvernul Cioloş şi-a propus, în scurtul mandat de un an pe care-l are, să reducă birocraţia. Iar pe principiul bine-cunoscut în România – atunci când vrei să tai, mai întâi pui – s-a înfiinţat „Comisia de tăiat hârtii”!
Dar, dincolo de denumirea uşor hazlie, ar fi ceva în sens pozitiv, dacă respectiva comisie îşi va atinge scopul declarat. Fiind vorba despre o iniţiativă cu caracter unicat, ţinta este aceea a eliminării unor documente, autorizaţii, avize, din relaţia românilor cu autorităţile, şi asta pentru că, se ştie, nu există instituţie, fie că este vorba despre nivel central, fie despre nivel local, unde să nu se inventeze un anumit circuit al hârtiilor pentru susţinerea …pilelor! Pilele fiind, de cele mai multe ori, rubedenii, cunoştinţe, prieteni, colaboratori, susţinători ai celor aflaţi în conducerile respectivelor instituţii. Iar cum, de cele mai multe ori, protejaţii trebuie „protejaţi”, adică să nu fie puşi la te miri ce activităţi care să presupună efort fizic, dar mai ales intelectual, în sistemul public – cel care presupune relaţia cu cetăţeanul – s-au inventat avizele, al căror număr se modifică de la an la an. Cum însă avizele trebuie şi ele înregistrate de cineva, firesc, pentru o astfel de activitate s-au înfiinţat posturi, iar pentru acestea a fost nevoie de oameni. Oameni care, la fel ca şi în cazul avizelor, nu se ştie cam câţi sunt, dar în niciun caz nu sunt plătiţi cu doi lei!
În aceste condiţii, e de văzut în ce măsură „Comisia de tăiat hârtii” va reuşi să elimine mai ales posturile care erau ocupate de tot soiul de domnişorici – persoane importante! – care, coafate şi parfumate, ţinând cu delicateţe câte-un document între degetele care mai degrabă etalau ultima modă a unghiilor false, erau zărite pe holurile instituţiilor de stat.
E de văzut, pentru că, se ştie, simplificarea procesului birocratic care caracterizează administraţia românească a mai fost pusă pe tapet şi de alţii care s-au perindat pe la guvernare, fără ca această iniţiativă să şi fie dusă la bun sfârşit.
Ceea ce nu se recunoaşte însă este că, de fapt, circuitul hârtiilor a reprezentat un fel de moştenire lăsată de politicienii care au tot fost propulsaţi prin funcţii de conducere. Practic, nu este domeniu în care, atunci când o nouă persoană vine la conducere, aceasta să nu aibă impresia că, într-un anumit loc, ceva nu merge bine, şi ca atare, să ia decizii pentru îmbunătăţirea activităţii, decizii care însă pentru cetăţeni nu au fost decât un alt motiv de a bate la şi mai multe uşi. Prin urmare, e de văzut dacă această comisie va reuşi să taie, de fapt, din pilele politicienilor, cei care, de fapt, din ’90 încoace, au tot întreţinut procesul birocratic!
