Florin Tănăsescu
Nu contează cine ești sau că te duce capul prea puțin, important în ziua de azi este să captezi cât mai mult atenția contemporanilor. Esențial este, deci, să încerci mereu să pari a fi ceea ce nu ești, să abați atenția de la adevăratele tale defecte și limite. Asta chiar dacă unii sunt de părere că, în vremurile tulburi de azi, este mai bine să stai în pătrățelul tău și să fii cât mai discret. Adică, să te întinzi cât ți-e plapuma.
Pe chestia asta, chiar și expresia “Mai bine fruntaș la sat decât codaș la oraș” poate fi subiectul unei dezbateri televizate, în sensul unui sondaj cu întrebarea: ” Cum era mai bine pentru toți ? Iohannis să fi rămas primar la Sibiu, sau să fie în fruntea țării ?”. În sfârșit, în cazuri din astea, pe vremuri se mai constata “Gata cu țăranii, s-au emancipat”…
„Fost-ai lele cât ai fost!” exprimă perfect nu numai trecerea inexorabilă a timpului, dar și pierderea lui fără rost. Face parte din panoplia regretativă a poporului român.
Și dreptul latin insistă pe așa numita captatio benevolentiae – a capta bunăvoința cuiva -,
în scopul de a obține unele avantaje. Cel mai la îndemână exemplu sunt declarațiile politicianului –
“Am încredere în justiția din România”, pentru ca, mai târziu, același să răbufnească: „Am fost condamnat pentru că m-am opus lui Băsescu”.
Tentativa de a te crede buricul pământului ar proveni din mai multe complexe, cele mai multe dintre ele izvorâte din minte limitată, IQ la limita inferioară, lipsă posibilități reale de afirmare. Iar noi încă insistăm că suntem un popor ales, că țară frumoasă ca a noastră n-are nimeni etc.
În alt registru, este o chestiune de bon ton să fii în centrul atenției, să fii cineva și, dacă se zice că o imagine valorează cât o mie de cuvinte, atunci o filmare face cât un catralion de imagini. Gândiți-vă la Elena Udrea coborând din duba poliției !
Și a repeta la nesfârșit întâmplări de care are toată lumea parte, ca și de a spune la nesfârșit același banc – pe care, din bun-simț, auditoriul zice că nu-l știe – este tot un soi de încercare de atragere a atenției și a bunăvoinței celorlați.
Aspirantului la postul de buric al pământului i se cere, desigur, mult entuziasm. Nu de alta, dar indiferent de condițiile meteo, socio-politice și, mai ales, umane, suspectul trebuie să fie bine dispus, să clameze o voioșie suspectă, să frizeze bunul-simț și normele de conduită. Astfel, sunt cunoscute cazurile când mortul era scos din casă și dus la groapă în bocetele rudelor, acompaniate de muzică populară dată la maximum de vecin.
De la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi !
