Florin Tanasescu
Fiecare neam are ofertele culinare care îl definesc cel mai bine. Astfel, dacă bucătăria franțuzească este ridicată la rang de mare artă, nici cu ciorba românească nu ne este rușine.
Printre avantajele zemelor lungi (sau chioare) se numără și certitudinea că nu o vei mierli imediat ce ai mâncat-o, fiind exclus riscul înghițirii găluștii sau al rămânerii dumicatului în gât, mai ales la aflarea rezultatelor oficiale ale alegerilor.
Totuși, chiar și o zeamă lungă poate ridica dileme lingvistice, la modul “Cum grăim corect românește ? Vanghelie bea borș sau mănâncă borș ?”
Valorificarea in integrum a potențialului zemei lungi presupune inclusiv utilizarea eficientă a aburilor emanați în timpul fierberii. Ei pot fi inhalați la paușal, de o mai mică sau o mai mare parte din nație. De altfel, practica aburirii în masă este cunoscută de ceva vreme încoace, fiind folosită cu succes din patru în patru ani.
Dintre accesoriile ciorbistice, cele mai indicate sunt legumele – în special roșiile, castraveții. Mai ales în perioada asta, de până la mijlocul lunii noiembrie, când mulți vând castraveți grădinarilor, cum face Iohannis.
O ceapă degerată este, de asemenea, oricând bine venită. Numai așa poate fi valorificat la maximum potențialul uman al câte unui candidat și scoasă, pe o durată determinată, leguma de la index. Asta vizavi de ideea că un vot nu face nici cât o ceapă degerată.
Bine de știut: dacă un butoi din lemn de dud sau stejar conferă țuicii o culoare și un gust speciale, la fel stau lucrurile și cu fiertura modernă. Ținută într-un vas ruginit, capătă o culoare roz spre roșiatică, aidoma vremurilor promise. De asemenea, poate fi depozitată și în canistre. În sufertaș o pun ăia care vor dori să-și ia lumea în cap.
Specific zonei din sudul țării este a face ciorba cu apă din Dunăre. De altfel, de la o vreme, și dialogurile prietenești dintre moldoveni și teleormăneni se rezumă la replici din clasici : “Dacă mănânci, îmi ești ca un frate, dacă nu mănânci – ca doi”.
Pentru a putea fi consumată fără grețuri, supa/ciorba/fiertura/zeama se lasă să scadă – nu să scază, cum zice Zgonea – în același timp cu PIB și până la limita răbdării.
Uneori, pe fierturile astea se pun și etichete: „Borș ca la soacra acasă”, “ Supă veche de 2050 de ani”, „ Acolo este zeama mea, și neamul meu cel românesc”.
Fiarbă ciorba –n cupe, spumege pocalul !
