Florin Tanasescu
Nostalgia pentru vremurile de demult se rezumă, în ultima perioadă, la a avea un loc de muncă sigur și rezonabil plătit. Iar dacă prioritatea zero pentru mai toți politicienii care se vântură la televizor este crearea de locuri de muncă, în afară de primirea la facultate fără bac, alte modalități de reducere a șomajului cunoscute și brevetate pe la noi sunt turnătoria, trasul cu urechea pe la uși ș.a.m.d.
În context, sunt adevărate și spusele lui Moise Guran – “A fost nevoie de o ditamai criza pentru ca românii să conștientizeze că nu apropierea de serviciu sau un salariu mare contează, cât să ai unde pleca de-acasă” –, dar și altele, cum ar fi: “A fost nevoie de ditamai Revoluția din 1989 pentru a ne da seama de un lucru ca ăsta”. Fiindcă, exceptând polițiștii și popii, în majoritatea cazurilor siguranța locului de muncă are valențe dramatice.
În rest, locul de muncă poate fi un supliciu pentru unii, iar pentru alții un mod de a te da mare cât de fidel îi ești. Altfel, de ce-ar zice Alessandra Stoicescu că jumătate din timp și l-a petrecut la Antene ? Context în care ne aducem aminte de vremurile trecute, în care ocupația unora era de băgători de seamă, iar mai nou, alții se bagă în seamă.
Nu lipsită de importanță era și maniera, care ține mai mult de anectodică, în care câte un pierde – vară era tuns zero și băgat direct în schimbul trei, la uzină. Remus Cernea era cel mai pasibil de un astfel de tratament. Oricum, pe vremea aia erau cele mai multe metafore, zicători, proverbe, paradigme etc, printre care putem enumera “câmpul muncii”, „ muncă patriotică”, „ munca l-a creat pe om”. În ultimă instanță, chiar și condamnarea la locul de muncă era un motiv de mulțumire… În sfârșit, vremuri în care defunctele TESA sau personalulul auxiliar, ori inginerii stagiari stârneau miștoul sau, uneori, chiar indignarea personalului din producție. Sau când un loc călduț și bine plătit și bine văzut era să fii secretară ori funcționar care să vânture trei cafele și alte trei hârtii cât era ziua de lungă.
Erau vremuri în care orice prost reușea să facă o profesională și liceul la seral, iar cu înaintarea în vârstă căpăta și calificare – sculer-matrițer, vopsitor, sudor în argon. Acum, Ecaterina Andronescu zice că e o idee bună reînființarea școlilor profesionale. Firește, tot azi se pot recunoaște cauze și împrejurări de la care au pornit revoluții…
Azi, în schimb, stă sub semnul întrebării valabilitatea unor expresii precum “Mama-mpunge și eu trag”, ori „Lenea e cucoană mare”, sau povestiri moraliste de genul “ Muieți îs posmagii”. Și tot azi se încearcă realizarea cât mai corectă a deosebirii dintre servici și serviciu.
Aflarea în treabă era o modalitate de a face timpul să treacă mai repede, ca și atunci când făceai umbră pământului degeaba, iar productivitatea (randamentul) muncii nici nu scădea, nici nu creștea.
Munca l-a creat pe om.
