Nicoleta Dumitrescu
Dacă ar fi să căutăm o cauză a multitudinii situaţiilor hilare care se înregistrează, în ultima perioadă, în România, ar fi unele explicaţii. Furtunile solare care s-au abătut asupra globului pământesc! Magnetismul a făcut, se pare, ca unele situaţii să fie cu adevărat ieşite din comun, alăturându-se celorlalte evenimente care întăresc deviza că în România se poate orice.
Concret, dacă s-ar fi crezut că telenovelei cu subiectul «salarii nesimţite» i s-a spus „Sfârşit”, definitiv, ei bine, un regizor deştept a găsit loc pentru a mai adăuga încă un episod. Cei cinci membri ai Consiliului de Administraţie de la Electrica ar fi vrut, fiecare, un bonus de 86.000 de euro (!?!) pentru privatizarea cu succes, la bursă, în luna iunie din acest an, a companiei Electrica. Asta în condiţiile în care, în 2013, directorul companiei a înregistrat un venit de 120.000 de euro!
Propunerea ca atare demonstrează – dacă mai era de demonstrat – că în România mai sunt destule zone considerate, de către unii, adevărate mine, la zăcământ având acces, însă, numai cei care se consideră a fi unicii îndreptăţiţi să ştie drumul. Problema este că astfel de situaţii sunt înregistrate pentru că anumite persoane consideră că li se cuvine totul. Bani, funcţii, privilegii, iar când sunt deconspirate, fac pe mortu-n păpuşoi.
Ieri, de pildă, primarul din Rădăuţi a fost reţinut pentru că a şantajat un consilier să se înscrie în partidul din care acesta făcea parte – PDL – în baza ordonanţei privind migraţia aleşilor locali. Culmea este că acest lucru s-a petrecut chiar în ograda formaţiunii politice unde, nu de mult, unii dintre membri susţineau, sus şi tare, că ei sunt cei mai integri, alţii, de la alte partide, ocupându-se de presiuni.
Alăturând cele două situaţii, chiar dacă au teme diferite, tot au ceva în comun – dorinţa de impunere, considerându-se că dacă s-a mers într-un anumit fel o dată, atunci merge, fără probleme, şi a doua oară.
În aceste condiţii, pentru că la mijloc este şi…filonul politic, ar fi bine ca partidele să se străduiască să mai lucreze, puţin mai mult, la partea deontologică a acestui domeniu. Pentru că, prea s-a împământenit ideea, în cazul unora, că dacă eşti membru de partid şi ai prins o funcţie, atunci ai dreptul să tai, să spânzuri, să faci presiuni, să condiţionezi, să te tocmeşti ori să faci tot felul de lucruri sub ipoteticul paravan al susţinerii politice.
Ceea ce se uită, însă, este faptul că, la fel ca şi în multe alte domenii ale vieţii, inclusiv politica poate să te ridice, dar şi să te trântească la pământ. Un gest necugetat te poate ruina, ştergând cu buretele, mai ales, ascensiunea făcută pe nişte trepte urcate fără niciun fel de efort, dacă priveşti situaţiile din punct de vedere intelectual sau dacă ai în vedere… experienţa.
