Nicoleta Dumitrescu
„Ediţia de toamnă” a examenului de maturitate a demonstrat, anul acesta, încă o dată – chiar dacă nu mai era cazul – că porcul nu poate fi îngrăşat în Ajun de Crăciun, pe de o parte, iar pe de alta că de ce îţi este frică, de-aia nu scapi! Cei care credeau că poezia este un moft şi nu mai merită să-ţi piezi vremea citind, indiferent de autor, s-au înşelat. Eseul privind viziunea despre lume a poetului George Bacovia, aşa cum se reflectă într-un text studiat, i-a bulversat pe mulţi dintre candidaţii care au fost, luni, în mari emoţii la proba de limba şi literatura română.
Cum a fost, s-a văzut foarte clar. Unii au mărturisit, nonşalant, că n-au prea avut chef să înveţe pentru bac. Între pauzele create între transmiterea de sms-uri sau apeluri telefonice, abia dacă s-au adunat câteva ore pentru sintagma „învăţ pentru bac”! Dar, marea problemă a fost poezia, fiind destui aceia care, răsfoind gânditori manualele, au sărit, fără urmă de regret, peste paginile unde apăreau versuri, subiectul cu Bacovia fiind catalogat …”naşpa”, iar poezia „Plumb” dovedindu-se pentru mulţi o enigmă. De ce, însă, tinerii sunt certaţi cu poezia? Mai mult ca sigur, nici ei n-ar putea să ofere un răspuns pe care să îl şi argumenteze. Am citit, cu ceva timp în urmă, despre concluziile unui specialist în legătură cu efectul negativ pe care îl poate avea calculatorul asupra interiorului uman. A avea acces imediat la un răspuns, fără să cauţi în mintea ta, ci doar apăsând pe taste, anulează ani buni de acumulare de informaţii. Problema este că, astfel, nu mai poate fi vorba despre încrederea în tine, dacă de fiecare dată când vrei să faci ceva, în loc să iei singur o decizie întrebi… calculatorul!
Din această cauză, poate, pentru mulţi, poezia a devenit neinteresantă, chiar şi când este vorba despre pregătirea pentru bac. Păcat, însă, pentru că poezia a avut şi încă mai are rolul său în literatură. Pentru cei care au harul scrisului, este modul unic în care pot exprima sentimente şi trăiri, unde viaţa, moartea, lupta, anotimpurile sunt transformate în metafore.
Dacă poezia ar fi redescoperită, poate că viaţa ar fi privită altfel. Un vers ar fi ca o bucurie pe care ai putea să ţi-o faci singur şi pe care s-o repeţi în fiecare zi. Important este să vrei. Iar dacă la sesiunea de vară şi de toamnă a bacalaureatului printre subiecte s-au strecurat Eminescu şi Bacovia, atunci este un semn că tinerii n-ar mai trebui să fie certaţi cu poezia. Iar semnul de împăcare ar putea fi ceva mai multă atenţie la ceea ce se întâmplă în jur. De ce? Natura se pregăteşte de un nou anotimp, frunzele începând deja să cadă, ca într-un vers de Bacovia.
