Nicoleta Dumitrescu
Un recent sondaj a scos la iveală ce aşteptări au românii de la viitorul preşedinte al ţării care va fi ales în luna noiembrie a acestui an. Printre acestea: să creeze locuri de muncă, să reducă şomajul, să combată corupţia, să fie un arbitru pe scena politică, să mărească salariile, să crească veniturile şi să scadă taxele etc.
Analizându-le, mai degrabă unii dintre români îşi doresc un primar-preşedinte la Cotroceni, pentru că răspunsurile date în acest sondaj depăşesc mult profilul constituţional al preşedintelui.
Punând cap la cap însă cele două mandate pe care le-a avut Traian Băsescu la Cotroceni, deseori acesta depăşind graniţele textului constituţional, este firesc ca şi electoratul să vrea instalat la Cotroceni tot un fel de primar-preşedinte. Iar aceasta se întâmplă tot din vina partidelor şi a candidaţilor care, în goana după voturi, consideră că aceştia din urmă pot totul! „Vă asfaltez drumuri; vă aduc conducta de apă şi de gaze pe stradă; vă fac şcoli şi grădiniţe; creez noi locuri de muncă” reprezintă promisiuni şablon care se aud, repetitiv, nu doar în campania electorală pentru alegerea primarilor şi a consilierilor, cât şi în cea pentru pentru alegerile parlamentare. Iar votantul crede, pentru că el consideră că are de-a face cu oameni serioşi.
Numai că, în cazul unora dintre politicieni, aşa-zisa seriozitate ţine doar 30 de zile, cât este campania electorală, pentru că, după ce se văd cu voturile în căruţă şi sunt unşi în funcţia pentru care au candidat, ulterior sunt strânşi legat de partid, nu de electoratul care i-a ajutat.
Necazul este că în ultimii 20 şi ceva de ani, electoratul are parte de promisiuni peste promisiuni fără ca acestea să fie puse în practică, în integralitate.
În ciuda acestor situaţii, n-au fost înregistrate cazuri în care politicienii să-şi facă mea culpa, să-şi smulgă părul din cap ori să ameninţe că-şi dau foc în piaţa publică din cauza faptului că şi-au dezamăgit electoratul.
Nici măcar o singură demisie nu s-a înregistrat pentru că aleşii, în timpul mandatului lor, n-au reuşit să-şi pună în aplicare proiectele. În schimb, se înregistrează o adevărată întrecere a politicienilor în ceea ce priveşte trecerea dintr-o barcă politică în alta, fără să mai fie întrebat şi electoratul, pe motiv că nu se mai regăsesc …din punct de vedere politic. Aceasta este o altă cauză a motivului pentru care în capul alegătorilor nu mai este nicio graniţă între primar şi preşedinte, între primar şi parlamentar, atunci când vine vorba despre atribuţii.
Dar, atât timp cât politicienii se laudă că ei pot face totul, în cazul acelora care au ştampila de vot în mână, nici nu mai încape îndoiala că, odată ajuns la Cotroceni, preşedintele ţării poate face totul, inclusiv să mărească salariile şi să scadă taxele, aşa cum s-ar crede! În aceste condiţii, mai este timp ca partidele să facă apel la sinceritate, astfel încât în campania alectorală să nu mai reiasă faptul că se poate totul, în condiţiile în care există delimitări clare între funcţiile acelora care sunt aleşi prin vot.
