Florin Tanasescu

Nedumerirea vizavi de ceea ce se întâmplă cu noi după ce-om da ortul popii a dat naștere la tot soiul de întrebări și conduite subsecvente lui “după”. Iar că după este prepoziție știe, probabil, chiar și Zgonea.
Pentru uzul cotidian al lui după s-a născut, cu siguranță, obiceiul strămoșesc de pe la noi de a băga gunoiul după ușă. Evident că, atât timp cât se poate zice despre cineva că se ascunde după perdele sau după corcoduș, tot așa, și drobul de sare poate fi după sobă. Caz, în care perspectiva în plan orizontal – adică viitorul – poate părea sumbru. Atenție la vot, deci !
Este interesant, totuși, că nu s-a gândit nimeni ca, la instructajul privind Protecția Muncii, să amintească faptul că salariatul este bine să-și ia astea două măsuri asiguratorii în profesie – Să nu stea în fața șefului și după gloabă ( în spatele calului). Există și cotiri pe după, cu efect de scurtă durată. Astfel se zice că o dai după cireș sau gutui, chestii care îți asigură reușita pe termen mediu. Aduce oarecum cu minciuna are picioare scurte. Se înțelege, așadar, de ce Dumitru Dragomir e urmărit penal.
A sta după fusta mă-sii este valabil și pentru ăia ajunși la 40, 50, 60 de ani, cărora Camera Deputaților sau Senatul nu le dau undă verde urmăririi penale.
Pe aproape nimeni nu a mai interesat ce s-a întâmplat cu neamul după ce a fost votat Iliescu în ’92, demnă deci de aducere aminte fiind cunoscuta parabolă cu oaia capie și-alelalte o sută care se duc după ea în prăpastie. N-ar strica, deci, o cronică “ Țara după Ion Iliescu”, după modelul “Românii supt Mihai Voievod Viteazul”.
Nu există nici nedumeriri individuale – uneori, nici colective ! – la citirea unei astfel de pilde de martiriu: “După ce i-au bătut cinci piroane în inimă și unul în cap, și văzând că nu moare, i-au dat un bobârnac, de s-a înălțat la Domnul !” Așa s-au născut habotnicii. După mai presupune și plagiat, iar unii chiar cred că după plecarea lui Băsescu de la Cotroceni o vom duce ca-n Sânul lui Avram. Adverbul după nu presupune nici incertitudini lingvistice cum ar fi : “ L-am adunat după jos de beat ce era” sau “Am ascuns acest tablou de Andreescu de pe o cortină, să nu se pună praful pe el”. Doar reporterițele de la ProTV și nu numai dau cu ghioaga-n baltă la modul “ După ce a plouat – Slavă Domnului ! – trei zile fără oprire, casa lui nea Vasile a fost inundată până la tavan”. Este de înțeles, deci, de ce rămânerea după ore la școală (sau la arest), pe vremuri, este, în ziua de azi, echivalentă cu frecventarea “After Scool”, și are același rezultat…
Mai țineți minte cum ziceau babele cu reproș vizavi de unul căzut în limbă după vreo fufă rurală ? “ Se ţine toată ziua după fundul ei.” Iar azi, alea mai șmechere nu zic “mâine”, ci “în ziua de după azi”. Să mori , nu alta !
Chiar și dezamăgirile cinefililor ad-hoc se rezumă la constatări de genul “E făcut, fă, după carte, dar nu o respectă”. Asta era, în anii ‘90, replica vizavi de “ Cel mai iubit dintre pământeni”.
Nu de prostie au putut fi suspectați parlamentarii după ce s-au întâlnit în seara unei zile de marți să modifice Codul Penal.
După noi, potopul !