CAPCANELE LIMBII ROMANE

Icoana Portarita (II)

Bucuroasa in cel mai inalt grad ca icoana a fost salvata, femeia ii vorbi fiului sau in acesti termeni testamentari:
“Preaiubitul meu fiu, acum se vor pune la incercare dragostea si credinta in Dumnezeu si evlavia fata de Sfanta Icoana a Maicii Domnului. Eu, preascumpul meu fiu, sunt femeie batrana si nu pot sa fug in tara straina. De aceea voi sta aici si ma voi ascunde, iar daca ma vor gasi ostasii ucigasi, sunt gata sa mor pentru dragostea si credinta in Maica lui Dumnezeu. Insa tu, fiind tanar, poti pleca de aici, mergand la Sfantul Munte din Macedonia, unde, calugarindu-te, o vei sluji pe Maica Domnului".
In ziua urmatoare, militarii, lacomi si nerabdatori, gasind-o cu greu pe batrana, dar nu si icoana, au ucis-o pe femeie fiindca nu le-a dat spaga promisa. L-ar fi omorat si pe fiul ei, daca acesta nu ar fi plecat departe. Tanarul ajungand pe Muntele Sfant, la manastirea Iviru, cum fusese povatuit de mama lui, se calugari si, in aceeasi zi, relata modul insolit in care el si maica sa au salvat de la distrugere o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul.
Dupa catava vreme, calugarii au zarit pe Marea Egee, in dreptul arsanalei lor, un stalp de lumina, care stralucea in tot vazduhul inconjurator. Si, alergand ei la malul marii, entuziasmati de acea minune mare, se bucurara si mai mult cand constatara ca lumina miraculoasa provenea nu de la vreun far, ci de la o icoana, care statea dreapta pe apa, fara sa mai inainteze. Apoi, suiti pe barca unii dintre ei, de cate ori se apropiau de icoana de atatea ori aceasta se departa de dansii, nevoind sa fie prinsa. In noaptea urmatoare, toata obstea se ruga la Maica Domnului ca sa le daruiasca icoana Sa de pe mare. In aceeasi noapte, Maica Domnului se arata pustnicului Gavriil, caruia ii vorbi asa:
“Du-te la manastire si vesteste staretului si monahilor ca voiesc sa le dau icoana Mea, spre acoperamantul si ajutorul lor. Fara indoire sa te cobori la mare si, umbland pe apa ca pe uscat, sa o primesti pentru ca sa cunoasca toti dragostea si purtarea de grija ce o am catre manastire, caci am venit intr-adins aici pentru ajutorul vostru". Apoi, la ivirea diminetii, Gavriil iesi din coliba lui si se cobori la malul marii. Se inchina cu profunda credinta si cu evlavie multa si, pasind pe apa marii, indata icoana miraculoasa, plutind, cum strabatuse Marile Neagra, Marmara si Egee, veni la el. Pustnicul a luat-o numaidecat si, sarutand-o cu bucurie, se intoarse la fel. Dupa primul lui pas pe uscat, tasni in acel loc un izvor, care desi-i la acelasi nivel ca marea si prea aproape-i de aceasta, totusi apa lui este mereu dulce si vindecatoare de orice boala, daca-i bauta cu credinta puternica de cei suferinzi. Si astazi, exista acel izvor tamaduitor si se numeste Aghiasma Maicii Domnului.
(va continua)
Mihai Stere DERDENA

Articolul poate fi citit si in editia tiparita