Femei prahovene de azi, de ieri si mai de demult

SMARA (II)

In 1892, ramasa vaduva, cu cele doua fetite care cresteau si care, curand, aveau sa aiba nevoie de o pregatire superioara, cateva rude apropiate locuind in Bucuresti, s-a hotarat sa se mute in Capitala. Avea desigur in vedere si un cadru mai larg pentru activitatea ei trepidanta. Mutandu-se, insa, nu a intrerupt legaturile cu Ploiestii si nici cu Sinaia.
A participat la multe consfatuiri ale invatatorilor, a tinut conferinte publice, o buna parte din cartile ei au fost tiparite la Ploiesti.
In Bucuresti, si-a continuat activitatea didactica, mai intai la Scoala “Petrache Poenaru", apoi la “Silvestru" si, in sfarsit, la Scoala “Polizu", de unde a iesit la pensie.
In aceasta vreme, activitatea publica a precumpanit asupra celei didactice. Ea a fost prima femeie care a vorbit la Ateneul Roman; cuvantarea ei, intitulata “Romanismul si feminismul", s-a bucurat de un mare succes si a facut din ea unul dintre vorbitorii permanenti ai ilustrei institutii.
A devenit, in curand, o adevarata purtatoare de cuvant a miscarii pentru drepturile femeii, a celei pentru promovarea romanismului, si a celei pentru pace, manifestandu-se puternic, atat in tara, cat si peste hotare.
In 1913 a facut parte din delegatia romaneasca la sarbatorirea Columnei lui Traian, la implinirea a 1800 de ani de la ridicare. Cand, in cuvantarea oficiala, oratorul nu a enumerat pe romani intre popoarele latine si chiar a negat latinitatea moldovalahilor, Smara a sarit in picioare de pe banca de marmura, strigand puternic: «Noi, romanii, suntem urmasii Romei, noi suntem romanitatea rasariteana. Si daca voi veti tagadui, se vor scula pietrele sa strige dreptatea noastra». A facut parte si din mai toate delegatiile romanesti participante, in perioada interbelica, la conferintele si congresele internationale pentru pace, democratie, antifasciste (Paris, Bruxelles, Stockholm, Bratislava etc.).
Smara a fost si o harnica scriitoare. Apropiata de copii, a scris nenumarate povestiri, poezii, pe care le-a presarat prin revistele vremii. Cateva culegeri de proza (“Matusa Dite", “Anicute" etc.), un ABC ilustrat, feeria in versuri “Corbul cu pene de aur", poezii (“Spade stramosesti") etc - sunt volume care ne obliga sa-i acordam un loc de seama intre creatorii literaturii pentru copii din Romania. Este si autoarea a trei romane “Fata tatii", “Baiatul mamei" si “ Domnul Badina", destul de citite la vremea respectiva. Inca din 1890, cand mai locuia la Ploiesti, a publicat la Bucuresti un volum de “Nuvele", iar in deceniile urmatoare mai multe volume cu impresii de calatorie. Multe din volume le-a tiparit, pe la 1905, la imprimerii din Ploiesti. Asa sunt cartile de teatru “Ispasirea" - drama intr-un act, “La 24 ianuarie" - tablou istoric, - “Meseriasii" - piesa in trei acte, “Dor de tara".
Oferim un exemplu din lirica ei, o strofa din poezia “ Viforul", din primul ei volum “Din pana suferintei" (1888);
«Viforul, din varf de munte/Da navala pe campii/ Tot sfarama cu-a lui frunte/ Sbuciuma din temeii».
Smara a activat mult si in Liga Culturala, participand la congresele acesteia, tinand conferinte, publicand in presa ei, colectand bani pentru ridicarea palatului acesteia. In cadrul ligii l-a cunoscut pe celebrul Gheorghe Cartan (Badea Cartan). De cate ori acesta poposea mai mult la Bucuresti sau la Sinaia, ea ii dadea adevarate lectii, completandu-i fragila stiinta de carte. A devenit un fel de mentor al acestuia. Ii recomanda si chiar ii oferea cartile pe care sa le citeasca, ii lamurea problemele pe care le intelegea mai greu, ca si problemele economice si politica interna si internationala. L-a introdus in multe cercuri culturale si oficiale, prezentandu-l chiar reginei Elisabeta (Carmen Sylva). L-a ajutat sa-si gaseasca gazda; la Bucuresti locuia chiar la ea, la Ploiesti - la familia dr. Vasiliu, iar la Sinaia si Busteni - la cateva doamne, prietene ale ei (la una din ele a si murit). Il ajuta mult si la colectarea cartilor, cu care acesta isi incarca desagii pe care, apoi, ii ducea - numai el stie cum - pe carari de munte, clandestin, la romanii din Transilvania.
Cand “Badea Cartan" a murit, doborat de o raceala puternica, la Busteni, in casa unei prietene a sa, Smara a fost foarte indurerata. A participat la inmormantare, a consemnat in presa durerosul eveniment si a sprijinit din plin sectiunea Sinaia a Ligii Culturale pentru ridicarea frumosului monument pe mormantul patriotului.
Smara a murit, uitata inca de la sfarsitul vietii, in 1944.
Paul D.POPESCU

Articolul poate fi citit si in editia tiparita