Avem, in sfarsit, o carte despre Republica de la Ploiesti ! (I)

Prof. dr. Gh. Marinică

În ziua de 12 aprilie a.c., Societatea Culturală „Ploieşti-Mileniul III” a lansat o carte îndelung aşteptată, intitulată „Republica de la Ploieşti”, având ca autor un tânăr cercetător, prof. dr. Dorin Stănescu.
Această lucrare, rod al unei temeinice documentări în arhivele şi bibliotecile din ţară şi din străinătate, se înscrie în seriile tematice ale monografiei „Marea Carte a Ploieştilor” – proiect de bază al Societăţii Culturale „Ploieşti-Mileniul III”, care a publicat, în editura proprie, în cei 15 ani de la înfiinţare şi până în prezent, peste 80 de volume.
Autorul este vicepreşedinte al Societăţii Culturale, membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice şi membru în Comitetul de Coordonare al International Railways History Association din Paris şi a publicat o serie de monografii ale unor localităţi, instituţii şi personalităţi prahovene şi numeroase studii pe teme istorice în reviste din ţară şi din străinătate.
Tema abordată în lucrarea la care ne referim, Republica de la Ploieşti, vizează cauzele, desfăşurarea şi urmările mişcării antidinastice din ziua de 8 august 1870, la care au luat parte câteva mii de ploieşteni şi care împlineşte, iată, 146 de ani! Deşi, în acest răstimp, a preocupat pe istorici, scriitori, ziarişti din ţară şi străinătate, ea oferă încă numeroase informaţii şi opinii care merită să fie cunoscute şi analizate.
În procesul de documentare şi elaborare a monografiei „Marea Carte a Ploieştilor”, membrii Societăţii au dezbătut şi aceste evenimente ale istoriei locale, care fac obiectul unor capitole din volumul I, al unor lucrări privind viaţa politică de-a-lungul vremii, semnate de istoricii Ion Şt. Baicu şi Costin Vrânceanu, precum şi în cărţile consacrate marelui dramaturg Ion Luca Caragiale de regretatul profesor Ieronim Tătaru. Tema a fost abordată şi de prof. emerit Paul D. Popescu în scrierile sale, printre care „Ploieşti-Mileniul II. O istorie în date şi imagini” şi de renumitul bibliolog Marian Chirulescu şi colaborator, în „Istoria Ploieştiului în date”, publicate de Societatea Culturală.
În acest context, în anul 2011, preşedintele Societăţii Culturale, domnul Constantin Trestioreanu, a avut ideea de a se aprofunda cercetarea şi, prin intermediul presei locale, a lansat chemarea de a se realiza o carte dedicată „Republicii” de la Ploieşti, oferindu-se să sprijine acest proiect.
Este îmbucurător faptul că unul dintre membrii Societăţii Culturale, prof. dr. Dorin Stănescu, a dat curs acestei onorante provocări, şi, cum s-a afirmat ca un neobosit şi pasionat cercetător în arhivele naţionale şi străine, a reuşit ca, timp de trei ani, să adune noi informaţii, să studieze o vastă bibliografie şi să ne ofere, în acest final fericit, cartea mult aşteptată.
Trebuie să subliniem, de la bun început, că această lucrare este prima care abordează unitar toate componentele acestui eveniment.
În Introducere, autorul prezintă procesul de documentare şi logica abordată, la baza căreia stau câteva întrebări cu privire la cauze, contextul naţional şi european configurat de Revoluţia de la 1848 şi de abdicarea Domnului Unirii, Alexandru Ioan Cuza, precum şi de mişcările protestatare din 1869 şi înăbuşirea lor prin forţă.
Astfel, sunt nominalizate documentele descoperite pe parcursul cercetării, neutilizate în studiile apărute până în prezent, pagini autobiografice inedite ale unui personaj renumit, celebrul „galibardian” Stan Popescu, memoriile maiorului Polizu, publicate după 1989, fondurile arhivistice din Prahova şi Ilfov, presa vremii, precum şi o serie de lucrări ale unor autori străini referitoare la evenimentele din deceniul 1860-1870.
Cum era şi firesc, din paginile cărţii nu puteau lipsi amintirile şi aprecierile genialului Caragiale, autor al unor opere la baza cărora se află experienţa sa „republicană”, precum „Boborul”, „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, „Domnul Goe” etc.
Volumul cuprinde patru părţi, prin care autorul ne introduce în universul secolului al XIX-lea, pentru a contura Contextul, în care Ploieştiul se prezenta ca un veritabil târg provincial, în cadrul căruia procesul de modernizare se desfăşura greoi, urmare şi a servituţilor la care a fost supusă comunitatea în vremea regimului fanariot.
Momentul 1870, când au avut loc evenimentele analizate, este prezentat în strânsă legătură cu starea generală a ţării, care încerca noua experienţă a întronării unui principe străin.
Partea a doua prezintă Oamenii care s-au aflat în fruntea mişcării, grupaţi în jurul unor figuri politice influente, în frunte cu carismaticul şi energicul ofiţer Alexandru Candiano Popescu.
Desfăşurarea evenimentelor face obiectul Părţii a III-a, care este şi cea mai consistentă, descriind modul în care a fost proiectat, la Bucureşti, complotul, de către lideri care s-au aflat în centrul mişcărilor revoluţionare şi în 1848, precum C.A. Rosetti, I.C. Brătianu, Eugeniu Carada şi alţii, având ca principale centre Bucureştii şi 13 capitale de judeţe, printre care şi Ploieştii.
Eşuarea acestei temerare mişcări antidinastice, cu repercusiunile sale dramatice asupra ploieştenilor – arestaţi, judecaţi etc. – este analizată de autor, care caută răspuns unei întrebări seculare: Cine a greşit? Meritul său este acela că, valorificând o bogată bibliografie, conturează cauzele, care îşi au originile chiar în ezitările şi lipsa de coerenţă a iniţiatorilor, ei înşişi arestaţi, însă, din interese strategice, scoşi de sub orice învinuire.
În acest fel, se contura concluzia că ploieştenii şi liderii lor erau principalii vinovaţi.
Ca urmare, răsunătorul proces de la Târgovişte, înscenat acestora, va fi amplu comentat în ţară şi străinătate.
Deşi în „Monografia oraşului Ploieşti”, din 1937, sunt prezentate atât desfăşurarea mişcării, cât şi actele procesului, Dorin Stănescu aduce noi contribuţii în favoarea cunoaşterii acelor realităţi, în subcapitolul „Complotul de la Bucureşti în lumina unor documente inedite”, valorificând unele surse aflate în fondurile Tribunalului Ilfov de la Arhivele Naţionale.
În ultima parte a lucrării, sunt cercetate Urmările, căutându-se răspuns la o serie de întrebări, născute de-a lungul vremii, prin modul în care generaţiile au văzut şi au apreciat scopul acelor evenimente: „O dilemă identitară: Revoluţie? Republică? Zaiafet? Mişcare antidinastică?”.
(va urma)