Luiza Rădulescu Pintilie
Dacă, trecători prin centrul Ploieştiului, toropiţi de arşiţa acestor zile, căutaţi vreo adiere proaspătă, aninată parcă de crengi de copaci legănate de un vânticel răcoros , ori vreun loc de odihnă lângă o fereastră deschisă spre o grădină cu flori, le-aţi putea găsi într-o expoziţie vernisată la sfârşitul săptămânii trecute şi aparţinând unei artiste venite din inima unui Maramureş ce a adoptat-o cu bucurie – Mihaela Ganţa (n.n. – foto stânga). În interiorul rafinat al Muzeului de Artă, până spre sfârşit de august, lucrările sale – desprinse, dintr-o viitoare expoziţie personală – adună laolaltă lumină, echilibru, nostalgie, prietenie şi speranţă. Priviri înlăuntrul şi în afara atelierului său, chipuri şi obiecte dragi, culori calde, tuşe înseninate – într-un cuvânt, harul unei artiste consacrate, dublat de nobleţea modestiei şi împărtăşit, cu generozitate, privitorilor. Un CV impresionant, certificarea multor expoziţii naţionale şi internaţionale, prezenţa unor lucrări ce îi poartă semnătura în colecţii de stat şi particulare din multe colţuri ale lumii, preocupările sale pentru ilustraţia de carte sau pentru pictura bisericească, implicarea în proiecte educaţional-artistice destinate copiilor şi tinerilor, i-ar da, poate, îndreptăţirea unei priviri mai de sus către cei şi ceea ce o înconjoară. Am descoperit, însă, un om luminos, apropiat şi cald, o artistă senină, aidoma lucrărilor sale. Deschizând, cu bucurie, fereastra spre sine dar şi spre tot ceea ce o înconjoară şi pregătită – cum de altfel mi-a şi mărturisit – să te poftească acasă şi să te aşeze la o masă mare, cumpărată cu drag pentru oaspeţi.
Povestea adevărată a expoziţiei semnate de Mihaela Ganţa este cu atât mai frumoasă şi mai de preţ cu cât ea a început cu invitaţia unei foste colege de facultate, rămasă apropiată prietenă şi ea însăşi devenită o cunoscută şi apreciată artistă, nu numai în Prahova – Marilena Ghiorghiţă- de a expune la Ploieşti (ambele artiste – în foto). Şi, astfel, culorile de la fereastra prieteniei lor trainice şterg nu numai distanţele, dar statornicesc parcă mai mult senin şi mai multă frumuseţe şi pentru inimile şi peste gândurile celor care vor să le vadă. Nu ne credeţi ? Deschideţi o fereastră cât de mică spre expoziţia Mihaelei Ganţa şi s-ar putea să ne daţi dreptate.
