Nicoleta Dumitrescu
Păstrând tradiţia, în fiecare an, la data de 21 august, teatrul ploieştean marchează ziua de naştere a patronului acestei instituţii – marele actor Toma Caragiu. Dorind ca, de la an la an, acest eveniment să se desfăşoare într-un mod inedit, ieri, conducerea teatrului a ţinut să organizeze “o întâlnire de suflet”, la prânz, timp de oră, oferindu-le celor prezenţi, prin intermediul unui material video ce a putut fi vizionat în foyer, “frânturi de viaţă ale lui Toma Caragiu, de pe scenă şi din afara ei” povestite de actori care sunt în viaţă. “Astăzi (n.n.- ieri, 21 august), vă vom prezenta un proiect al teatrului care va continua. Este vorba despre realizarea unor interviuri cu actori, prin intermediul acestora putând afla astăzi lucruri inedite despre Toma Caragiu. Am ţinut mult să realizăm acest proiect pentru că noi îi datorăm lui Toma Caragiu existenţa acestui teatru”, a declarat Raluca Zamfirescu, directorul Teatrului “Toma Caragiu”. Astfel, actorul Florin Zamfirescu a declarat în interviul realizat că Toma Caragiu a fost “cel mai mare actor pe care l-a avut teatrul românesc”. Subliniind că “era o forţă care, atunci când venea din spatele scenei, lipea, pur şi simplu, spectatorul de scaun”, Florin Zamfirescu a povestit “o scenă” din viaţa reală, “de pe vremea când jucam împreună, el era tatăl meu, iar eu – unul dintre fii”. “ M-a întrebat: vrei să mănânci o ciorbă de cap de miel? N-am mai apucat să răspund, că m-a luat cu el. Am ajuns la casa unui cioban unde am aflat că tăiase şase miei doar ca să avem fiecare, toţi cei care stăteam la masă, câte un cap de miel în farfurie. Evident că n-am plătit atunci! Asta dovedeşte că Toma Caragiu era ca un fel de împărat. Era ca şi cum se deschidea cerul şi apărea soarele în acea perioadă comunistă”, a povestit Florin Zamfirescu în interviu, încheind că, de fiecare dată când intră în teatrul ploieştean, “mă gândesc la Toma”. La rândul său, şi actorul Horaţiu Mălăele l-a caracterizat, în interviu, pe Toma Caragiu ca fiind “un personaj exploziv, dar un tip timid şi singuratic, cel puţin aşa l-am cunoscut eu, ceilalalţi mă pot contrazice.Era preocupat de regie, de pictură, era scormonitor, dar, repet, singuratic. Am cunoscut un om în adevăratul sens al cuvântului”. Mihai Mălaimare, în schimb, l-a asemuit în interviul său pe Toma Caragiu, atunci când era pe scenă, ca un fel de “Munte Ceahlău. Se crea o relaţie specială între el şi public, avea un chip de neuitat”. În materialul video prezentat ieri au mai fost incluse interviuri cu actorii Mircea Diaconu şi Marin Moraru, primul mărturisind despre un gest al lui Toma Caragiu– o masă la Capşa, în anul 1972 – “când eram un student pârlit şi am mâncat pentru prima dată creveţi”. Înainte de a depune un buchet de flori la statuia actorului, conducerea teatrului a lansat ploieştenilor invitaţia să-i vadă pe actori pe scenă, pentru că, din păcate, şi aceştia dispar…
