Fiind amplasat într-o zonă ce asigura principalele axe de comunicare cu Transilvania, Moldova, dar şi Oltenia, judeţul Prahova este unul foarte bogat în urme şi descoperiri arheologice. Cercetările în acest spaţiu au o vechime de aproape 150 de ani, ceea ce îi asigură arheologiei prahovene o anumită tradiţie, prestanţă, dar şi consecvenţă. Până recent, cercetările erau preponderent de tip sistematic, derulate pe perioade îndelungate, într-un anumit ritm, ce ofereau săpăturii arheologice o siguranţă a observaţiilor, o boemie specifică practicienilor, dar şi un conservatorism dublat de o lipsă de perspectivă socială, având drept efect un anumit imobilism specific unei ştiinţe uşor anacronice timpurilor prezente.
După anii 2000, odată cu impunerea legislaţiei arheologice grefată pe experienţa europeană, s-a impus în peisajul arheologic românesc cercetarea preventivă. Aceasta are ca principal scop protejarea şi salvarea siturilor arheologice şi, în acelaşi timp, vine în întâmpinarea dezvoltării socio-economice a statului. Investiţiile în infrastructura de transport, clădiri publice, parcuri industriale, parcuri eoliene şi fotovoltaice, exploatări de minerale şi agregate, cartiere pentru tineret etc. au generat o serie de cercetări arheologice preventive pentru descărcarea de sarcină arheologică a terenurilor ce urmau a fi afectate de astfel de investiţii. Muzeul din Ploieşti a realizat cercetări arheologice preventive în numeroase situri arheologice amplasate în localităţile Ploieşti, Ariceştii-Rahtivani, Păuleşti, Blejoi, Câmpina, Mizil, Sicrita, Belciug, Bărcăneşti, Râfov, Târgşoru Vechi, Strejnicu, Independenţa, Ciorani, Călineşti etc. A fost descoperit un patrimoniu inestimabil ce a îmbogăţit într-un ritm rapid colecţia arheologică a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova.
Un astfel de exemplu este cercetarea arheologică din localitatea Ariceştii-Rahtivani. La începutul lunii mai 2013, arheologii din cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova au cercetat pe raza localităţii Ariceştii-Rahtivani, în regim preventiv, un tumul (movilă) din pământ ce avea înălţimea de 1,6 m şi diametrul de aproximativ 50 m. Au fost descoperite 5 morminte de inhumaţie, din care trei conţineau resturi de la două sau chiar trei schelete, numărul total de indivizi înmormântaţi în această movilă fiind de 10. Toate mormintele respectau cu stricteţe ritul şi ritualul specific începutului epocii bronzului.
Defuncţii erau aşezaţi în poziţie chircită lateral dreapta sau stânga, iar unul era depus dorsal, cu picioarele strânse, ridicate şi căzute pe o parte. Mormântul primar (principal) – ce era unul triplu – conţinea scheletele a doi maturi împreună cu cel al unui copil, era înconjurat de un ring din pietre. Avea inventar format dintr‑un vas de lut, un colan de cupru şi o piesă de podoabă din lut. Un alt mormânt, secundar, avea în inventar un vas de lut frumos decorat, iar în altul dublu (tot secundar), în apropierea craniului unui individ – probabil de sex feminin – au fost descoperite cinci inele de buclă din argint şi câteva perle tubulare din cupru sau os, în acelaşi complex funerar fiind identificate şi depuneri de ocru roşu. Două morminte nu aveau inventar, în unul dintre acestea fiind găsit totuşi ocru roşu presărat în apropierea craniului.
Ritul, ritualul şi inventarul funerar indică prezenţa în această movilă a unor morminte ce aparţin perioadei timpurii a epocii bronzului, primele înmormântări având o vechime de aproximativ 5300-5000 de ani, iar ultimele de 4800-4600 de ani. Astfel de morminte au mai fost cercetate în ultimii ani pe raza localităţilor Blejoi, Păuleşti, Strejnicu sau Ariceştii-Rahtivani, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – în zona triajului gării oraşului Ploieşti. Ele aparţin unor comunităţi umane cu o mobilitate accentuată, generată atât de paradigma socială, cât şi de o economie preponderent pastorală, ce implica raportarea populaţiilor respective cel mai probabil la ciclul anotimpurilor.
Alin FRÎNCULEASA
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova