Într-o zi fatidică – 11 august 1993- pictorul Nicolae Eugeniu Petrescu – Pache ne părăsea, în urma unui accident stupid de maşină, la Cornu, lângă Câmpina. Se urcase, la ocazie, în Sinaia, după o zi petrecută în Sala expoziţională de la Hotel Sinaia, ca să revină acasă, la Ploieşti.
Personalitate a lumii artistice ploieştene în care trăia, Nicolae Eugeniu Petrescu – Pache a iubit enorm pictura şi oamenii, natura şi vietăţile de pe pământ, pe Creator. A creat o lume aparte, cu har şi un talent rar întâlnite, zugrăvind, mai ales, imagini din Prahova sa natală, cu cartiere mărginaşe, cu şantiere (vezi “Şantier la Nord“, “Barăci pe şantier“, “Ploua la Nord“) cu case vechi şi noi, cu Prahova în zonele ei cele mai pitoreşti (“Prahova la Nistoreşti“, “Sinaia din gară“, “Toamna prahoveană“), dar şi cu peisaje din toată ţara, din Balcic ori de la Veneţia, din Timişoara – de care se îndrăgostise în ultimii ani de viaţă.
Mutându-se pe meleagurile bănăţene, maestrul a pictat, dând la iveală câteva pânze de mare putere artistică, printre ele enumerând: “După ploaie la Pădurea Verde“, “Stradă din Timişoara“, “Casă veche cu rufe la uscat“, “Apus de soare spre Săcălaz“, “Pictorul Ilie Vaşu“, “ Cartier vechi“ şi altele.
S-a bucurat de o critică extrem de favorabilă, începând cu Alexandru
Busuioceanu, apoi continuând cu Ion Frunzetti, Petru Comarnescu, George Oprescu, Mircea Deac, Simion Bărbulescu, Bazil Gliga, Nicolae Paul Mihail, Ştefan Lambru, Radu Ghica Moise ş.a.
Nicolae Eugeniu Petrescu – Pache nu şi-a bătut joc niciodată de meserie, de marii săi dascăli ce i-au îndrumat paşii la Belle Arte, în Bucureşti – Camil
Ressu, Oscar Han, Constantin Artachino, Tzigara Samurcaş, Costin Petrescu.
Poate că, pentru valorile artistice create de pictorul Nicolae Eugeniu Petrescu – Pache, acesta ar merita ca oraşul său natal, Ploieşti, să aibă o stradă cu numele său.
Valentin MUNTEANU
