Sute de obiecte cu valoare istorica din bogata colectie a Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova sunt restaurate, an de an, de catre specialisti, cu migala, rabdare si multa pasiune pentru patrimoniul cultural romanesc. In cadrul sectiei de specialitate a muzeului lucreaza restauratori pentru hartie, materiale textile, ceramica, portelan si metal, care aduc obiectele degradate, dar de o inestimabila valoare, cat mai aproape de aspectul lor original si le salveaza de la distrugere.
Hartia si valul japonez salveaza manuscrisele vechi de sute de ani
Restaurarea obiectelor se realizeaza manual. Fiecare piesa este, mai intai, atent analizata, apoi i se intocmeste un dosar de restaurare ce contine date despre starea acesteia, fotografii, un „diagnostic” – mentionandu-se gradul de deteriorare – si „tratamentul” propus pentru a aduce obiectul de muzeu cat mai aproape de aspectul sau initial. Toate documentele muzeului ce necesita interventia unui specialist sunt restaurate de Nicoleta Ionescu. Lucrul la un document poate dura o zi sau cateva luni – daca este vorba despre o carte voluminoasa ce trebuie refacuta fila cu fila. Procedeul este complex, iar rezultatul – uimitor. Modul de lucru depinde de tipul si de aspectul hartiei documentului, de cerneala folosita. Pagina respectiva este mai intai supusa curatirii uscate (stearsa cu radiera) daca hartia permite acest lucru. Apoi incepe curatarea umeda: hartia este introdusa in apa, apoi pe suprafata ei este aplicat cu pensula un strat de sapun cu PH neutru. Sunt cazuri, insa, cand este nevoie de pulverizarea apei si a sapunului pe suprafata paginii, ce este presata, apoi, usor, cu hartie de filtru. Urmeaza uscarea documentului si presarea sa cu un dispozitiv din metal. Pentru lipire se foloseste o substanta speciala – carboximetil celuloza (ce nu ataca fibra de hartie) – amestecata cu apa. Golurile din pagina sunt completate cu hartie japoneza – pe suprafata careia se disting niste linii fine, asa-numite „linii de apa”, la fel ca si in cazul hartiei realizate manual, cu secole in urma. Urmeaza consolidarea paginii cu val japonez (o hartie foarte fina). Atat hartia, cat si valul japonez sunt procurate de la o firma din Bucuresti ce aduce marfa din China si Japonia. „Nu se foloseste foarfeca in restaurare. Hartia japoneza este udata cu o pensula subtire si rupta usor in locul respectiv. La fel se procedeaza si cu valul japonez. Daca este nevoie sa colorez hartia, folosesc ceai negru”, ne-a precizat Nicoleta Ionescu. Dupa realizarea acestor proceduri, documentul este lasat la uscat si presat din nou, iar surplusul de hartie aplicata de restaurator este indepartat cu caterul.
Cea mai dificila restaurare a fost cea a gravurii „Columna lui Traian” – veche de cateva secole – care are aproximativ trei metri si este expusa in holul Muzeului de Istorie si Arheologie, ne-a mai precizat interlocutoarea noastra. Nicoleta Ionescu lucreaza in prezent la restaurarea unui atlas geografic din 1744 si a unui album cu fotografii de la inceputul secolului trecut.
La pelerina lui Cuza s-a lucrat doua luni
De restaurarea tesaturilor muzeului se ocupa Alexandrina Balcan, care ne-a explicat ca tesaturile foarte fine sunt curatate mai intai cu ajutorul unui decoct din sapunarita. Pentru curatare se mai foloseste o substanta speciala cu PH neutru. „In procesul de curatare se insista in zona petelor, cu pensula sau cu peria- in functie de materialul respectiv. Dupa uscarea tesaturii, urmeaza completarea acesteia cu un material compatibil si consolidarea tesaturii”, ne-a precizat Alexandrina Balcan. An de an, in laborator sunt aduse cat mai aproape de starea initiala piese de port popular, costume de epoca, haine preotesti, cuverturi, carpete, covoare, perne, fete de masa si chiar evantaie si umbrele. „Este o munca intensa ce iti solicita imaginatia, creativitatea. Cand ai o piesa care si-a pierdut din integritate trebuie sa iti imaginezi cum arata initial pentru a-i da un aspect cat mai apropiat de cel original” , ne-a marturisit interlocutoarea noastra. De-a lungul anilor, Alexandrina Balcan a restaurat mai multe obiecte aflate in muzeele prahovene, printre care o pelerina din stofa de lana a domnitorului Alexandru Ioan Cuza – la care a lucrat doua luni – si un cordon pentru un clopotel cu care, odinioara, stapanul casei isi chema personalul. Cordonul se afla la Muzeul „I.L. Caragiale”, fiind confectionat din lana, brodat si decorat cu margele. Pe masa de lucru a Alexandrinei Balcan se afla in prezent un vesmant preotesc de la inceputul secolului trecut si o camasa cu poale din zona Muscelului, ingalbenita de timp. Aceasta are in lucru si un covor de la 1800, inceput anul trecut si la care estimeaza ca va lucra cel putin 5 ani. Potrivit sefei sectiei Conservare si Restaurare, Liliana Petre, la muzeu ar mai fi nevoie de specialisti pentru restaurarea picturii, a obiectelor din lemn, a icoanelor pe sticla, insa din cauza blocarii posturilor nu s-au mai putut face angajari, asa ca pentru obiectele de patrimoniu care nu pot fi restaurate la Ploiesti se apeleaza la specialistii altor muzee din tara.
Ana-Maria MAXIM
