Mic dictionar al presei prahovene – Democratia Sociala (II)

In problema organizarii muncitorilor, Ziarul Democratia a sustinut ca societatile de ajutor reciproc sunt inutile si trebuie inlocuite cu sindicate puternice. In alt plan se arata ca numai clubul este scoala politica a muncitorilor, ei trebuind sa urmeze invataturile primite acolo.
Editorialul din nr.1 al ziarului, intitulat “Primul cuvant“, considera ca acesta nazuia <> a muncitorilor din Valea Prahovei si din intreaga tara. Ea se considera <> care isi asumase sarcina de a starui, cu deosebire <> in stransa corelatie cu experienta acumulata pe plan european. In incheiere, redactia se angaja sa serveasca interesele muncitorilor, acestea constituind “steaua noastra polara“.
Un mare merit al “Democratiei Sociale“ l-a constituit faptul ca, la dorinta unor muncitori din Ploiesti, in numarul 19, a publicat un apel prin care propunea convocarea Congresului parti- dului muncitorilor (propunere acceptata apoi de toate gruparile socialiste din tara) a deschis discutiile cu privire la chestiunile ce urmau sa fie ridicate in congres. La 13 decembrie 1892, “Democratia Sociala“ a publicat proiectul programului partidului muncitorilor, invitand ca el sa fie discutat pentru a fi imbunatatit. In cele doua numere, care au mai aparut dupa acesta, s-au inserat materiale si propuneri pe marginea acestui proiect. Este evident rolul insemnat pe care “Democratia Sociala“ l-a jucat in crearea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din Romania.
Gazeta s-a ocupat si de viata grea a muncitorilor ploiesteni publicand, pe langa rubrica permanenta “Din nevoile asupritilor“, si articole despre situatia lucratorilor tipografi (de la atelierele “Progresul“), cismari, croitori si a consacrat aproape in intregime numarul din 30 august grevei tabacarilor. Nu au lipsit aspecte din munca femeilor si a copiilor, ca si sloganurile muncitorilor de atunci: “vrem ziua de 8 ore, vrem repaus duminical“, “la munca egala, plata egala“, “nici munca fara paine, nici paine fara munca“.
“Democratia Sociala“, in vederea cresterii spiritului combativ al cititorilor ei si pentru dezvoltarea sentimentului de solidaritate muncitoreasca a publicat materiale care se refereau la lupta muncitorilor din alte orase ale tarii. Au aparut, astfel, stiri si comentarii asupra unor actiuni desfasurate la Bucuresti, Galati, Botosani, Roman, Falticeni, Dorohoi etc.
O deosebita atentie a dat ziarul zilei de “1 Mai“, declarata inca din 1889, “Ziua muncii“ sau “Ziua solidaritatii internationale a celor ce muncesc“. Pana atunci ea nu fusese sarbatorita la Ploiesti si trecuse neobservata. Lamurind din vreme insemnatatea zilei, invitandu-i pe cititori sa participe la actiunile ce se vor organiza, “Democratia Sociala“ a avut un rol deosebit in asigurarea succesului. Un intreg numar a fost consacrat acestui eveniment, iar cel urmator a dat o ampla descriere a celor petrecute.
Trebuie remarcata prezenta lui C. Dobrogeanu Gherea in paginile "Democratiei Sociale" cu articole teoretice ca “Avangarda socialismului“, asupra rolului si caracterului unui partid social-democrat. El este si cel care abordeaza din punct de vedere social-democrat problemele lumii rurale, in articole ca “Foametea taraneasca“.
In lucrarea profesorului universitar dr. Ion St. Baicu, consacrata istoriei social-democratiei in Valea Prahovei, gasim si unele aprecieri asupra contributiei Democratiei Sociale in domeniul sociologiei si culturii.
Astfel, C. Dobrogeanu Gherea, intr-un lung si foarte interesant studiu, publicat in mai multe numere, comenta conferinta “Conditiunile progresului omenirii“ pe care Titu Maiorescu o tinuse la Ploiesti. Gherea a combatut conceptia maioresciana potrivit careia socialismul n-ar putea prinde radacini in Romania. El a sustinut si a demonstrat ca <>.
Publicatia s-a declarat pentru “arta cu tendinta“. In articolul “Socialismul in arta“, Bacalbasa (sub pseudonimul Inot) combate conceptia “Artei pentru arta“ si indeamna intotdeauna scriitorii sa se implice in realitatile concrete, dure si dureroase ale societatii romanesti si ale epocii.
Democratia Sociala insera cu regularitate in numerele ei “Foita Democratiei Sociale“, o rubrica consacrata literaturii. Aici erau publicate lucrari beletristice de buna calitate, fie traduceri din E. Zola, I. Turgheniev, Guy de Maupassant, M. Jokai, fie proza scurta semnata de Ion Ghica, Mircea C. Rosetti si mai ales de A. Bacalbasa, autorul celebrului “Mos Teaca“. Au aparut si poezii, de regula, semnate de O.Carp (pseudonimul dr. Proca). Au fost incurajati, prin publicare, si cativa incepatori sau amatori.
In paginile gazetei si-au gasit loc si recenzii la opere valoroase ale scriitorilor romani de atunci, precum “Momente si schite“ de I. L. Caragiale sau din “Goana Vietii“ de Vlahuta.
Au fost publicate si “cuvintele" unor cantece revolutionare si muncitoresti, precum “1 Mai“ sau “Bluze albastre“.
Ziarul si-a incetat aparitia exact cu nr. 52, dupa ce acoperise un an intreg. Cauzele ar fi mai multe, probabil ca si deosebirile de vederi dintre Radovici si Bacalbasa sa fi contat. Mai repede credem ca Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Romania, odata infiintat, isi implinise cu stralucire misiunea. Radovici, care statea acum mai mult in Capitala, fiind ales in conducerea partidului si pregatindu-se sa se aleaga deputat, colabora la “Munca“ si apoi la “Viata Noua“, organul acestuia. "Democratia Sociala" isi indeplinise cu succes misiunea.
Paul D. POPESCU

Articolul poate fi citit si in editia tiparita