Femei prahivene de azi, de ieri si mai de demult – PROFESIUNI

In vremurile vechi, inainte de 1864, nimanui nu i-ar fi trecut prin minte sa intrebe sau sa se intrebe, ce profesie are o femeie. Femeia era femeie si atat. Avea un nume de botez pe care o strigai; daca varsta, rudenia sau pozitia ei sociala iti inspirau respect, atunci, inaintea numelui, mai puneai un: "jupaneasa", ori "cocoana" (sau prescurtat: coana, conita, jupanita), ori "matusa", "tata". Cand era de neam mare, boieresc, ori domnesc sau calugarite, apareau "doamna" sau "domnita", insotite de "maria sa" sau "maica", "maicuta".
Cand se simtea, totusi, nevoia individualizarii mai precise a unei femei, pe langa numele ei si al sotului ei, se adauga, feminizat, rangul sau profesia acestuia (baneasa, portareasa, clucereasa, vorniceasa etc. sau preoteasa, diaconeasa, protopopeasca, sau dascalita, ofitereasa, capitaneasa, maioreasa, coloneasa etc.).
Iata insa ca, in 1864, in cadrul legislatiei din timpul lui Alexandru Ioan Cuza, a luat fiinta "starea civila".
De acum inainte, toate persoanele aflate pe teritoriul Romaniei, trebuiau sa inregistreze aici, la primariile comunelor urbane si rurale, principalele evenimente ale vietii: nasterea, casatoria si decesul. In formularistica din registrele de stare civila si pe "extractele" de pe acestea, atat pentru barbati cat si pentru femei, pe langa nume si prenume, trebuia inscrisa si profesia. In registrele de nascuti erau rubrici pentru profesia si numele tatalui, dar si pentru cele ale mamei. La fel si – largind sfera – si in matricolele scolare. In certificatele de casatorie se cerea trecut numele si profesia mirelui, dar si numele si profesia miresei, iar in cele de deces se cerea, de asemenea, profesia moartei.
Autorul acestor randuri nu a avut la dispozitie niciun fel de statistici si nici nu a cercetat in arhivele de stare civila. Dar, in cautarea unor elemente biografice pentru intocmirea de medalioane sau monografii, am facut unele constatari. Astfel, in primele doua decenii dupa 1864, pentru rubrica "ocupatiunea" (profesia), la femei, fantezia ofiterilor de stare civila a gasit trei modalitati de completare. Acestea erau: "muma (mama) de familie", "iconoama de casa" (mai ales la familiile mai pretentioase) sau "casnica". Desigur, se mai intalneau si alte inscrisuri ca: "sateanca", "taranca", "muncitoare de pamant", sau "fara", ori lasata rubrica goala sau trasa o linie orizontala, insemnand acelasi lucru.
Treptat insa, in rubricile respective au inceput sa apara profesii reale. Numarul si procentajul acestora a crescut necontenit incat astazi a ajuns foarte mare, tinzand sa se generalizeze.
Chiar daca, in prezent, numarul femeilor neangajate (care "stau acasa") a inceput din nou sa creasca usor, in rubricile respective, ele nu ezita sa treaca profesiile la care studiile lor, sau calificarea sau abilitatile le-ar da dreptul.
Inainte de a merge mai departe, va trebui sa spunem ca in anumite profesii sau activitati unde femeile erau acceptate in concurenta cu barbatii, chiar daca faceau aceeasi munca cu acestia, primeau un salariu mai mic. Aceasta era chiar cauza pentru care patronii angajau forta de munca feminina.
Intr-un studiu intitulat "Inceputurile luptei pentru emanciparea femeii" P.Cancea ne ofera, din Arhivele Nationale (fond Primaria Bucuresti), cateva exemple de salarii lunare ale femeilor in comparatie cu ale barbatilor, prin anii de la inceputul secolului trecut:
- in tipografie: 15-40 lei, fata de 40-120 lei;
- in cizmarie: 25-50 lei, fata de 60-120 lei;
- in fabrici de pungi: 10-30 lei, fata de 30-70 lei;
- in tesatorii: cca 45 lei, fata de 60-90 lei;
- salahori pavaje: 35-45 lei, fata de 45-60 lei.
Desigur ca si la Ploiesti lucrurile stateau cam la fel si este usor de inteles ca una dintre principalele revendicari ale oamenilor inaintati era " la munca egala, salarii egale". A trebuit, insa, sa mai treaca mult timp pana cand, mai intai in unele categorii, apoi si in altele, aceste diferente sa se desfiinteze sau macar sa se diminueze.
Vorbind despre profesiile care s-au oferit femeilor de-a lungul vremii ar trebui poate sa le enumeram in ordinea cronologica a aparitiei lor. Dar acest lucru nu este posibil, din motive usor de inteles. Si atunci ne-am hotarat sa structuram paleta de profesii in care s-au manifestat si se manifesta femeile, dupa alte criterii. Procedand astfel, am stabilit cateva categorii. Mai intai profesii – foarte putine – pe care numai femeile le-au ocupat de la aparitia si pana la disparitia lor sau pana in momentul de fata. Apoi, sunt profesii in care femeile au debutat mai tarziu, dar, treptat, au ajuns majoritare, uneori apropiindu-se de 100%. Intr-o alta categorie am putea plasa profesiile in care femeile au debutat si mai tarziu si in care nu au reusit decat sa se echilibreze cu barbatii. In sfarsit, o ultima categorie ar fi aceea a profesiilor in care femeile au patruns foarte tarziu si in numar foarte mic.
Paul D.POPESCU

Articolul poate fi citit si in editia tiparita