Revista a dat o mare atentie – si acesta este marele ei merit – izvoarelor istoriei locale. In paginile ei au fost publicate cateva interesante documente, in majoritate inedite, folosite ulterior de cercetatorii care s-au ocupat de trecutul orasului si judetului nostru.
Sub titlul „Catagrafia bisericilor si preotilor din Ploiesti, la anul 1810” Gh. Moisescu transcria, dupa un scurt comentariu, fragmentul referitor la Ploiesti din manuscrisul „Catagrafia eparhiei Ungrovlahiei” de la Academia Romana. Erau aici interesante date asupra starii constructiilor bisericilor, ca si asupra preotilor si asupra populatiei, orasului, grupata pe parohii, date completate de adnotarile autorului.
Tot in numarul 1(unu) erau publicate si prefatate de Emil Vartosu doua documente referitoare la intemeierea orasului Ploiesti de catre Mihai Viteazul, unul din 1610, altul din 1615, care au permis lamurirea definitiva a acestei probleme fundamentale a istoriei locale.
In acelasi numar, intr-o alta pagina era transcrisa amaforana mitropolitului Grigore catre domnitorul Alexandru Ipsilanti, anafora care a determinat infiintarea primei scoli „domnesti” din Ploiesti (1777).
Fara vreo introducere, erau publicate, sub titlul „Documente referitoare la pacura”, doua documente din 1785 privind nesupunerea unor mosneni din Prahova, fata de obligatia de a lucra la extractia pacurii in conditiile de pana atunci.
Numarul 2 al revistei cuprindea si el cateva documente.
Emil Vartosu publica, sub titlul „O lucrare de inginerie in Prahova a lui Gheorghe Lazar”, o lunga anafora din 1819 a unor boieri catre Voda Caragea. In anafora este cuprins si rezultatul unei cercetari din 26 martie 1818 a inginerului Lazar. Acesta gasise cauzele reale ale fenomenului si, probabil, ca aveau sa i se incredinteze lui lucrarile de remediere.
Tulius Goruneanu, cunoscut magistrat ploiestean, publica si el, cu o introducere „Cateva cuvinte in legatura cu Biserica Maica Precista din Ploiesti si proprietatile invecinate”. Era vorba despre o jalba, despre rezultatul unei cercetari si despre un zapis din perioada 1826-1836, dand interesante informatii despre proprietatea urbana ploiesteana si transmiterea ei in perioada regulamentara.
Gh.I.Moisescu publica documente asupra unor „Incercari pentru intemeierea unei ctitorii ardelene pe Valea Doftanei acum un veac”, deci pe la 1839. Interesante erau si documentele publicate de prof.Ionascu, documente referitoare la o serie de localitati prahovene.
Revista „Cunoasterea Prahovei” a facut loc in cele doua numere ale sale, si la mai multe articole consacrate direct trecutului local sau abordand probleme direct legate de acesta. Mentionam cateva al caror titluri indica si continutul: „O vizita la Castelul Iulia Hasdeu” de I.L.Caragiale (reprodus dupa ziarul „Epoca”), „Sfintirea manastirii Sinaia in 1903” de Anton Oprescu, „Negustorii ploiesteni” de St. D. Motoiu, toate in numarul 1. In numarul 2 erau inserate: „Judetul Prahova ca tinut de vanatoare” de Anton Oprescu sau „Vinurile romanesti. Strainii si vinurile prahovene” de G.Duque. Un studiu de mai mare amploare, datorat lui Gheorghe Dumitrescu – doctor in drept, profesor universitar – si intitulat „Justitia in judetul Prahova dupa Regulamentul Organic” era publicat in ambele numere, ramanand fara sfarsit din cauza incetarii aparitiei revistei.
Literatura memorialistica era prezenta cu cateva ” amintiri” ale batranului invatator Barbu Georgescu, inca de pe atunci, pensionar.
Revista cuprindea si cateva medalioane ale unor personalitati prahovene. Unele erau ocazionate de evenimente insemnate din viata acestora, cum era cel al lui Andrei Radulescu, scris de I.G. Obrocea, cu ocazia instalarii ca prim-presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei. Altele – de decesul lor, ca „necrologul lui Eufrosin Obrocea”, semnat de Barbu Georgescu.
Fara sa insiste asupra datelor biografice, utilizand, mai ales, amintirile proprii sau cele care circulau in oras, Nic. M. Parvulescu publica si el doua medalioane, ” Ioan Filiu” (in nr.1) si „Radu Stanian” (in nr.2), in cadrul unei serii „Din trecutul baroului Prahova” (ce va apare mai tarziu in volum).
Articolele care sa implice o luare de pozitie pe un plan sau altul al vietii contemporane lipseau aproape cu desavarsire. Doar in cateva pagini din numarul 1 „Domnul profesor N.Iorga si criza tineretului”, Barbu Georgescu staruia asupra personalitatii savantului si incerca sa-i fixeze locul in educarea tinerei generatii a tarii.
Paul D.POPESCU
